| = nedumeriri... | Iuliana Benedic [19.Dec.05 16:19] |
| Ne propui oare să ne lăsăm seduși de propriile gesturi, sa gravităm doar în jurul sistemului nostru de valori prefabricat după referințe numai de noi știute? Să lăsăm deoparte toată știința, toate acumulările și să construim ceva unic, ceva ce nu s-a mai văzut vreodată ? | |
| = nu inteleg | Radu Herjeu [19.Dec.05 16:42] |
| Imi pare rau ca nu s-a-nteles. Nu inteleg nici concluziile pe care le-ai tras... Sau intrebarile pe care le-ai pus... | |
| = Niciunde | Adrian Roditis [19.Dec.05 17:05] |
| Nu era nicaieri vorba de narcisism, era vorba de o incercare de a-ti fi arhitectul propriei vieti in momentul in care realizezi ca modelele sunt create, regizate, la ideea de a te cunoaste si a te modela. Si da, eventual de a ajunge sa creezi ceva unic. | |
| = Iuliana - Adrian | Radu Herjeu [19.Dec.05 17:11] |
| Iata, Iuliana, ti-a raspuns Adrian mai bine decat as fi putut-o face eu... Adrian - da, din pacate, cati inteleg cata regie e in fiecare piesa a "modelului" nostru? Asa cum nu intelegem cata regie e in piesa fiecarui om din jurul nostru. | |
| = ...mie una mi-a fost teamă de modele... | Bejliu Anne-Marie [19.Dec.05 18:09] |
| Alergând după modele în viață propriile valori nu vor exista niciodată cu adevărat.Nu vei găsi niciodată un echilibru și tot timpul vei fi un nemulțumit de tine în primul rând și apoi de cei din viața ta.Trebuie să încerci să realizezi un amestec perfect de ideal cu real.(poate am spus-o prea pompos dar mie una mi-a fost teamă de modele-simțeam că nu voi ajunge niciodată să mă cunosc cu adevărat) Anne-Marie. | |
| = Nevoia de modele | Alin Pop [19.Dec.05 18:27] |
| Nevoia de model este arhetip. Dar n-am să mă refer la acest aspect, ci la unul ceva mai palpabil. Modelul este singura șansă a omului de autodepășire. Alegem un model sau altul, uneori în deplină cunoștință de cauză a regiei din spatele lui. Un personaj dintr-o piesă de teatru este la fel de bun ca un politician sau Michael Jackson. Asta nu are prea mare influență, căci resortul profund al acestui gest este mereu același, unul pozitiv. Ființa umană nu-și poate accepta limitele, ea simte permanent impulsul de a-și fixa repere înafara lui, deasupra lui, pentru a-și accelera mersul. Dar este un paradox, cu cât mai asumată este această valorizare a modelului ales, cu atât mai conștient de sine devine omul. Modelul funcționează pe post de maestru. Și prin perseverență, prin dăruire, maestrul va fi descoperit în interior. Apoi un alt maestru va prelua conducerea, cel din urmă a fost transcens. Ne nastem oare cu nevoia de modele ? Ciudat ca nici un psiholog n-o mentioneaza Nimic mai fals, n-ai căutat unde trebuie... Per ansamblu, un text slăbuț, potrivit pentru un manual de școală generală. Atinge vag niște probleme, dar lasă în urmă gustul sărat al nevoii de răspunsuri. Sau poate că tocmai acesta e punctul forte al lui. Nu știu, asta a fost prima mea impresie... | |
| = *** | Laurentiu Nastasa [19.Dec.05 18:52] |
| Nevoia de modele nu este o necesitate ireductibila, ca cele din piramida lui Maslow la care faci referire la un moment dat. Cred ca, daca celelalte nevoi ar fi satisfacute (cea de securitate, de apartenență la un grup..etc..), individul ar înceta să-și caute un model. Îmi pare mai curând că nevoia de modele este numai o fațetă a modului în care ființa umana înțelege să-și satisfaca alte nevoi, că nu este o nevoie în sensul general acceptat al cuvântului. Ea este mai degrabă expresia unei slăbiciuni ori a vreunei insatisfacții probabil ascunse. În cazul pruncilor, slăbiciunea e evidentă – ei caută să-și asigure supraviețuirea, să nu fie abandonați ori alungați din cuib. Pentru ei adultul este un pui care a supraviețuit iar a-l copia devine metodă de supraviețuire. Pe măsură ce înaintează în vârstă, comportamentul lor devine tot mai complex, imitând din nevoia de a fi apreciați, ori de a găsi axe de comunicare, până la nevoia de a se desăvârși prin asimilarea unor calități/abilități consacrate. Nu este cazul să dezvoltăm rolul modelelor în perioada adolescenței ori a maturității, acesta este doar un comentariu și-apoi e probabil să lezăm diverse persoane. Subiectul este foarte larg, din punctul meu de vedere are implicații sociale majore, astfel că am face rău să-l trunchiem datorită lipsei de spațiu (și timp). Mă bucur că a fost deschis și sper ca acest eseu să nu fi generat doar ecouri ce în timp se sting ci să fi strecurat o problemă sâcâitoare printre cele la care ne gândim îndeobște. Mulțumesc. | |
| = voua | Radu Herjeu [19.Dec.05 21:58] |
| Alin - o fi de scoala generala, dar ai simtit nevoia sa-l comentezi. Ceea ce e bine. Am spus ca nu a fost mentionata in cadrul unui sistem complex de nevoi, descris ca o piramida sau mai stiu eu ce forma geometrica... N-am spus ca nu au tratat-o psihologii. Putina atentie la un text, mai ales cand e de sc generala, nu strica. Nu sunt psiholog si nici n-o sa incerc sa pozez intr-unul. Prin urmare, nu e o lucrare de doctorat ci un eseu pe baza observatiilor mele de om obisnuit. Asa suna si subtitlul... parca... Laurentiu - mie mi se pare pirmaida M un model extrem de depasit. Si nu de-acum, ci inca de pe vremea lui Fromm sau a lui Horney. In rest, deplin de acord cu tine sunt :) | |
| = modele și maeștri | Dana-Maria Onica [19.Dec.05 23:38] |
| Aș fi scris "maeștri" în loc de "modele-personalități". Fără modele trăim foarte bine, fără maeștri-foarte greu.Ade- vărații maeștri nu îndeamnă la imitație, la copiere ci te stimulează să te descoperi. Nu cred că "adevăratul eu" poate fi model. Modelul presupune o entitate exterioară eu-lui. "matricea aceea umană de la care plecăm și la care ajungem" -matricea umană este uterul- nu văd legătura cu modelul. Dacă ne referim la matricea umană ca ideal de exemplar uman, nu plecăm din ideal și nici nu ajungem acolo... | |
| = Radu, | Alin Pop [10.Dec.18 14:27] |
| De când "popularitatea" e criteriu de valoare pentru scriitură? E un text care ignoră cu un aer superior aspectul lucrativ al fenomenului și de asta eșuează într-o atât de clișeizată formulă moralizatoare. Unii îl au ca model pe Van Damme, alții pe Țiriac. Dar există persoane care ar putea progresa chiar și admirându-l pe Becali ;) Radu, spune sincer, tu pe cine ai ca model? Poți conștientiza? | |
| = modele, staruri si zdrobirea lor... | Ilie Muntean [20.Dec.05 07:59] |
| Tot ce vrem de la "modelele" pe care le urmam e sa faca cea mai mica eroare pentru a le calca in picioare, a le zdrobi si a le acuza de cea mai mare crima existenta: "sunteti oameni ca si noi!". Asa-i ca te simti mai bine cand superman e la fel de vulnerabil ca si tine? Pana la urma asta e firea umana si ar trebui facuta o dezbatere mult mai ampla pe aceasta tema. Omul si porcariile lui plictisitoare... | |
| = Un eseu “atipic” | Elena Munteanu [20.Dec.05 07:51] |
| Aș numi eseul tău „atipic”, cu atât mai mult, cu cât așteptam, în final o întrebare retorică, care să deschidă o nouă dezbatere, o altă temă de eseu. Întâmplarea face să fiu în cunoștință de cauză, la tema abordată de tine. Nu comentez stilul pe care l-ai ales, e opțiunea ta. Probabil ți se potrivesc propozițiile scurte, aproape “retezate”. Aș îndrăzni totuși să îți propun să revii asupra textului, pentru că în el s-au strecurat greșeli datorate grabei sau înfrigurării cu care ai scris. Enumăr câteva dintre ele: “persomalitati”; “beblusii”; “gindire”; “transormand-o”, la care aș mai adauga absența unor virgule. De asemenea, dacă ai fi scris cu diacritice, nu ar fi fost nici un dubiu asupra expresiei “mimica fetelor pe care le vad”= “mimica fețelor pe care le văd”. Să nu te superi că te-am făcut atent la aceste greșeli! Asta înseamnă că am citit textul cu atenție... :))) Cu bine, Ingada. | |
| = Doresc să adaug că… | Laurentiu Nastasa [20.Dec.05 10:58] |
| …într-adevăr, Maslow pare depășit, deși mărturisesc o mare admirație pentru ceea ce a făcut. Mai aproape de credințele mele este Aderfler, care a continuat munca lui Abraham Maslow, contrăgând ierarhia nevoilor de la cinci la numai trei nivele. Dar părerea mea intimă este că există o singură nevoie, celelalte fiind proiecții ale ei, fie în mediul înconjurător, fie în sinea individului. Aș numi-o nevoia de armonie, în lipsa unui cuvânt mai bun, în acest caz celelalte apărând ca cereri de feed-back. Răspunsurile primite [fie în urma interacției cu mediul, fie în urma actului introspectiv] dau măsura nivelului de integrare [armonizare] exterioară și interioară a individului. Astfel ajung la opinia pe care o am vis-à-vis de “matricea interioară”, de “adevăratul eu” ca unic model. Cred cu tărie că putem vorbi despre un unic model, însa unul deasupra descrierii explicite [care ar împinge acestă teorie spre concluzia unei lumi de clone]. Acest model înseamnă pentru mine o manieră de a fi [a ființei umane] care conduce la o stare de non-conflictualitate de principiu, nu întreținută – adică la o satisfacție universală a acelei nevoi de armonie despre care am vorbit mai devreme. Dacă îmi este permis, peste aceste idei utopice, un minim iz mistic în exprimare, aș spune că acel model este omul adamic, cel de dinainte de cădere, însă nu ovin ci hiperlucid. În acest fel sunt de acord [ba chiar fac un pas în plus spunând] că efortul de a copia idoli ar putea fi reorientat către acțiunea, mai puțin facilă, de scoaterea la lumină a unui model interior adânc îngropat sub lutul ignoranței și al fricii. P.S. Ca părere despre calitatea textului, salut toți oamenii obișnuiți care nu lasă întrebările să se pietrifice în cochilia blazării ori să se sufoce sub plapuma călduța a vreunei dogme. | |
| = păreri | Iuliana Benedic [20.Dec.05 11:06] |
| Cred că avem nevoie de anumite modele nu pentru a le idolatriza ci pentru a putea conștientiza propria valoare, pentru orientarea și alegerea vocației. Avem nevoie de sisteme de referință, de îndrumători competenți. Orchestra trebuie dirijată, diversele grupuri au nevoie de lideri. Ar trebui să privim modelele cu suficientă detașare, să extragem ceea ce ni se potrivește cel mai bine, pentru a ne întoarce îmbogățiți către propriul eu. Cât privește superficialitatea modelelor din diverse domenii, rămâne la latitudinea fiecăruia să discearnă acest lucru în funcție de capacitatea și puterea de înțelegere și pătrundere a fenomenului amintit. Eseul de față este bine structurat, e o dezbatere publică ce are suficiente elemente care să suscite interesul cititorilor. Studiul propus nu și-a epuizat subiectul deci și-a atins scopul pentru care a fost scris. Cu respect, | |
| = raspunsuri | Radu Herjeu [20.Dec.05 13:30] |
| Dana - maestrul presupune interactiune. A avea un maestru presupune mai mult decat o imagine la televizor sau un personaj dintr-o carte. Maestrii sunt acolo sa te-ndrume. Sunt acolo sa aiba incredere in tine. Greul il duc ei pe umeri... De aceea textul nu putea fi despre maestri... ci despre modele. Cat priveste matricea umana... pentru mine e mai simplu. Am o idee despre cum arata omul despovarat de toata zgura societatii. Omul-sistem de valori, complex de trairi si ganduri care nasc evolutie, parte a unui "impreuna" nehormonal. El exista, cred eu, in fiecare dintre noi. Ascuns, acoperit de mizeria lumii si a celor care inca nu si l-au descoperit. Alin - cine a pomenit de "popularitate"? Nu am inteles exact care e nemultumirea ta, dar sunt convins ca adolescentii care au dat acele raspunsuri terifiante la sondajul comandat de CNA nu sunt interesati de eseuri cu aere de psihologie aplicata. Poate nu sunt interesati nici de texte de scoala generala... dar macar eu incerc sa spun ceva... Iar din Becali... sigur ai putea invata, dar nu admirandu-l pentru ce-l admira cei ce-o fac... Eu n-am modele. Am oameni pe care-i admir, pe care-i respect... ale caror carti as fi vrut, in tinerete, sa le fi putut scrie eu... Modelul meu e matricea umana de care vorbesc mai sus. Ilie - din pacate, ai dreptate. Prea multa dreptate. Si nu e vorba doar de modele de zdrobit. Ci de orice om pe care-l admiram, respectam sau iubim la un moment dat. Elena - multumesc de atentie :) O sa corectez. Eu retez frazele pentru a lasa loc de continuare. Si nu intotdeauna asta e stimulata de o intrebare retorica. Laurentiu - nu stiu daca noncoflictualitatea e un semn al armoniei... E o tema de gandire pentru mine :) Iuliana - un sistem de referinta nu e, neaparat, un indrumator. Ideal ar fi sa fie :) Si da, modelele ar trebui folosite ca unelte pentru autodescoperire... | |
| = Chiar mai mult | Adrian Roditis [21.Dec.05 16:24] |
| Felicitari pentru text, chiar daca e de "scoala generala" sau nu, mie unul mi s-a parut un punct de vedere indreptatit si interesant. In plus de asta, "parerea unui om obisnuit" pus la inceput, ar trebui sa scuteasca textul de critica asupra formei sale, fiind nevoie sa ne concentram asupra ideii. E ceea ce se anunta sa fie si chiar mai mult. | |
| = Sunt de acord, dar apar probleme.... | Balint Andrei [24.Dec.05 22:38] |
| Lasati un necunoscut sa-si arunce ideile aici... Eu sunt de acord cu ce e scris, si nu vad de ce oricine nu ar fi... Vedetele nu cer sa facem ca ele. Este ca un sfat, il poti urma, sau nu, ca dealtfel fiecare experienta a vietii. Trebuie rupta intiparirea aia dobitoaca a unor informatii necercetate (chiar si credinta, dupa mine), si verificarea lor... relaxeaza-te si fa ce vrei. Dar daca vei rupe contactul cu ceea ce este intiparit te vei simti foooarte ciudat, pentru ca observi ca ai posibilitati nelimitate... (daca intr-adevar cineva citeste asta, domnule Cineva, iti multumesc mult...) | |
| = nu pot sa cred :) | Nane Samargescu [22.Mar.06 13:48] |
| Si eu am scris despre nevoia de modele, de valori(nu asa detaliat e adevarat) Ne trebuie modele, modele, NU VEDETE. oameni de la care sa invatam ce-i mai bun, cum sa fim OAMENI, sa invatam sa fim umili chiar de cunoastem faima. Imi vine acum in minte poemul lui Kypling, sau era Latendorf? (sper ca am scris bine), "Invata". Intreaga viata trebuie sa invatam iar viata este o invatare continua. Si da, avem nevoie de modele. Acum nu stiu daca ce voi spune se refera la problema in discutie, dar si pt Medeea tatal ei a reprezentat un model , si pt Oedip, si tot asa. Fara modele,atentie la cei pe care ni-i alegem, nu cred ca am mai avea setul de valori morale. Si familia reprezinta modele. Si inchei aici ca am inceput sa bat campii :d Cu stima, Nancy | |