Comentariile membrilor:

=  .	Alexandru Dan-Alexandru [08.Dec.05 10:59]
desi scurt textul, am senzatia ca ai reusit sa creezi un motiv si sa il exploatezi prin analogie. poate sunt limitat, dar asta sunt eu. stii sa nu faci abuzuri de cuvinte, nici nu era nevoie de mai multe, poate culoarea cu care e scris din ma face sa pierd oarecum pasul, sufletul impiedicat de ochi. in rest...text frumos
=  .	Alexandru Dan-Alexandru [08.Dec.05 10:59]
desi scurt textul, am senzatia ca ai reusit sa creezi un motiv si sa il exploatezi prin analogie. poate sunt limitat, dar asta sunt eu. stii sa nu faci abuzuri de cuvinte, nici nu era nevoie de mai multe, poate culoarea cu care e scris din ma face sa pierd oarecum pasul, sufletul impiedicat de ochi. in rest...text frumos ,
=  ...	Miruna Dima [08.Dec.05 16:45]
între două noduri de pe trunchiul copacului mijesc ochi de un alt albastru a rășină m-avânt, a rășină soarelui fulg strănut nu mai știu unde uitării m-am dat
=  ...și Aaron suia muntele spre stele...	paul blaj [08.Dec.05 19:09]
...sugestiv...foarte...!Parcă ar privi crucile Horebul!(Știi tu la ce mă refer).Cuvintele au seninul împăcat al unei ființe pe care cerul o hrănește.Mulțam de momentele oferite...cred că am privit imaginea 10 min.Ãsta's eu.Incorigibil:)
=  Tooth of time	Erika (Eugenia) Keller [10.Dec.18 14:27]
Dintele vremii ne mănâncă zilele de ce oare simt că totuși timpul e blând? aduce uitare și alinare LASA-MÃ DOAMNE SÃ SIMT ȚÃRMUL UNDE MOARTEA SE ÎNDRÃGOSTEȘTE DE VIATÃ... esențială vizuală cu mult drag,
=  mă înveți?	Corneliu Traian Atanasiu [08.Dec.05 21:13]
La jumătate, pentru că cine s-a ridicat deasupra înnorării știe că seninul nu mai este absența norilor, ci o situare într-un orizont care îi depășește ca altitudine spirituală. Iar cine a gustat deliciile serenității de deasupra lor, cuprins de un peren fior liric, se va bucura de creditul unei seninătăți la purtător, se va insinua perpetuu și subversiv drept miezul organic de senin al ceții. Te invidiez, mi-aș fi lipit și eu cuvintele peste poza asta. Nu-i așa că o să mă înveți cum?
=  Et in Arcadia ego ...	constantinescu constantin [08.Dec.05 21:57]
Cutremurul sublimului deasupra norilor ca o mare de vaporoase valuri incremenite la picioare de parca te invita sa pasesti peste ele spre necunoscut, am simtit-o si persista in memorie, ozonanadu-mi viata."Zbaterea clipelor deasupra norilor" sublim si memorabil amintind de Hegel: "O cupa este spiritul, dar din fragilitatea acestei cupe spumega infinitatea sa."Multumiri pentru elevatie si ozon!
=  in-formație si fe-licitari!	dorin cozan [09.Dec.05 09:26]
Ela, cu regret si consideratiune va aducem la cunostinta ca aceste randuri scrise printre ganduri ne-au inveselit sufletul, indragostit, cum era si firesc, de altfel, de moarte. Cu regret, zic, ca Hegel se tine de poante, vorbind trivial cu toate pasarile si, zic, pentru gestul tau, care conteaza, sau ar trebui, cu stimă tot eu
=  mini-răspunsuri	Ela Victoria Luca [09.Dec.05 10:48]
Alex, e un dar-sepia, un joc de nori printre cuvinte, deasupra unei lumi, în acre aerul este pur și doar firul de stele mai poate țese povestea unei vieți în ochii căprui. Mulțumesc. Paul, imaginea ți-a captat ochii minute întregi fiindcă poate nu o dată ți-ai dorit să fi în zbaterea secundelor de dincolo de limitele omenescului. Și să simți cum vibrează totul altfel în juru-ți- Mulțumesc. Erika, timpul e timp, noi îl simțim trecător, dințat, blând, aspru, noi dăm calități, așa cum îl percepem. El doar Este. Mi-a plăcut acea îndrăgostire a morții de viață. Când eram mică mi-am închipuit că așa se întâmplă de mor oamenii, că de fapt moartea e un altfel de viață și că acolo se duc cei iubiți. :) Corneliu, cred că ai fost măcar o dată deasupra norilor de ai putut scrie aici despre acea depășire a atitudinii spirituale pe care numai acolo se poate atinge atât de pur. Seninătate fără fir impur. Da, îți voi spune despre a scrie pe o imagine.  Constantin, când atingi o clipă de sublim te simți o cupă a spiritului etern. Și atunci nu poți decât dărui mai departe, în limitele cuvântării. Mulțumesc. Dorin, și tu, ca și Constantin, îți amintești de Hegel, tu mai în șagă, el mai în serios. Cert este că firul de legătură cu „deasupra norilor” este, poate”, devenirea, Dumnezeu și, nu în ultimul rând, „dansul” Ființei dincolo de hotarele pământești. Cum de vorbea Hegel trivial cu păsările? Să îmi povestești cândva. Miruna, știi de ce te-am lăsat la final pentru răspuns. Fiindcă tu nu vei pleca decât acolo unde muntele se îmbracă în fir de stele. Până în acea clipă, ești una din ființele care (îmi) rămân. Și treizeci de stele-răsare au fost să fie, te bucură de ele. Ela
=  Călătorind deasupra norilor	Magdalena Dale [09.Dec.05 13:46]
Îmi plac poeziile vizuale prin plusul estetic pe care-l aduc... Vizuala ta, m-a dus cu gândul la firele de nisip ce se zbat purtate de oceanul întâmplărilor să se ridice deasupra norilor. Muntele prin forța sa accentuată de simbolul crucii a reușit să se ridice, lăsând norii în urmă, așteptând să-și îmbrace haina țesută cu fir de stele. Versurile și imaginea alcătuiesc o chintesență a simțirii frumos conturată.