| = e duminică, e închis | Livia Ștefan [04.Dec.05 15:19] |
| Mi-au plăcut, în mod special, "să-ți spun cum se numesc lucrurile în lipsa ta ", "afară îmi tropăi libertatea ca o iapă de curse. " și partea cu năsucul, pentru că sunt nostalgică. Nu mi-a plăcut "mai bine alunec pe o coajă de banană și apoi râd cu poftă ca într-un film mut." dar nu știu să explic de ce, oricum filmele mute sunt printre preferatele mele. Are aerul unei poezii pentru fetița cu chibrituri:) Duminică cu vitrine luminate... | |
| = deshide-ți ochii, dominique | Ela Victoria Luca [04.Dec.05 15:29] |
| ...îți las o cafea cu lichior de mentă, delicioasă, și o prăjitură Piramidă, cumva învelită în strat fin de ciocolată, fiindcă versurile acestea despre închisul duminicii într-un magazin de amintiri mă fac să îmi caut măcar o chocolaterie. Fiindcă nu mai vreau clipe rupte în fâșii, ci cataif cu fâșii însiropate, nici baliverne ci foițe de migdală, iar atunci când nu mai numesc lucrurile în urma ta, aș dori un sorbet a la fraises. Și totuși ceva mă atinge amar: "cât de înspăimântătoare sunt anotimpurile cum cad în irosiri fără sfârșit dar mi-e silă de toate cuvintele. mai bine las patul nefăcut și plec." Acum două ore spuneam cuiva că nu sunt nici măcar un cal de curse, ci un murg sălbatec neînșeuat galopând prin zăpada cuivntelor. Mă urmezi? Duminica e deschisă în munți. Ela | |
| = Program special de sarbatori | ramona iancu [04.Dec.05 16:40] |
| Am ecou la "am ajuns să inventez clipe din care să mai rup fâșii" si de-aia uneori las patul si eu nefacut, duminica. Dar acum vin sarbatorile, vor fi deschise toate caile spre bucurie, crede-ma, merita sa mai treci pe la magazin! | |
| = Nostalgica | Dorina Maria Harangus [04.Dec.05 17:23] |
| " Afară îmi tropăi libertatea ca pe o iapă de curse" înăuntru... e închis. M-a trimis instant în copilărie deoarece tatăl meu îmi promitea mereu că mă va închide noaptea într-o cofetărie. Ei, așteptam. Dar era închis și nu mai are cine să deschidă. "Că am ajuns să inventez clipe din care să mai rup fâșii" e norocul meu...și al tău. M-ai umplut de nostalgie. Dar..." mai bine las patul nefăcut și plec".Cu bine. | |
| = nasul tău, | Corneliu Traian Atanasiu [04.Dec.05 17:04] |
| tot tropăind, va adulmeca și dincolo de pre-textul calendaristic și de ce scrie pe vitrine. În aer liber vei născoci sărbătoarea și îi vei trăi impenitent minunea. Ajunul poate e un pic mai lung. | |
| = Week-end-uri interzise | Laurentiu Nastasa [05.Dec.05 08:51] |
| Textul are vigoare, își concentrează eforturile către a crea un sentiment anume și nu o sumă dezlânată de senzații. Mai cred că, dacă nostalgiile și dulcile păreri de rău transpar cumva dintre rânduri, ele nu ar fi decât poleielile unui miez greu digerabil. Eu unul nu asta am văzut, ci neputință surdă. Am văzut încercarea disperată de a folosi abstractul ca surogat al unei lumi concrete imposibile, plusul de durere adăugat de viețuirea într-o lume palpabilă care-și expune aproape cu ostentație alternativele. Aș risca să spun că este mai curând răbufnirea ciclică a lacrimilor într-o iubire interzisă. Sper să mă fi înșelat. | |
| = vine moșu' | ioana cheregi crișan [05.Dec.05 18:16] |
| Dragii mei, vă mulțumesc mult pentru semne. prin comentariile voastre, cele câteva cuvinte pe care mi le lăsați aici, îmi aduceți multă bucurie și o altă perspectivă asupra unei "duminici" oarecare. se vede că mi-am pus cizmulițele în geam...:) vă doresc sărbători fericite! cu drag, ioana. | |