| = urme, erori, amintiri, citit prin oameni, femininul - un ideal de a fi... | Gabriela Pierre [22.Nov.05 09:20] |
| "uită că eu când nu am aer nu pot avea loc de cuvinte iar ceea ce scriu sunt doar urme urme urme atât și atunci eu respect doar urmele urmelor" nu sunt poet doar revelatii si urme prin urmele din ceilalti si culori curcubee de sentimente... si stari de zbor... "nu mai acceptă nici cea mai mică eroare de trăire își lasă deoparte nașterea moartea și deschide o singură carte nu mă vede aprinzând lumina în fiecare cameră dinspre sud are ochii obosiți de cititul în oameni" radografia sufletului... .... celălalt vers de ar fi atât de simplu precum sună... "el uită iubirea în alt calendar își numără amintirile înapoi" ... "M-ai întrebat ce mi-amintesc eu din București și dacă îmi mai amintesc ceva. Eu nu am amintiri, eu am numai bucurii și dureri și visuri și mai știu eu ce, dar nu amintiri. Și de c e nu? Pentru că mă împotrivesc din toată făptura mea morții, celor cari au fost cîndva vii și libere iar acum sînt încheiate și cusute pe pînza istoriei și de unde nu le mai scoate nimeni decît sub pedeapsa sacrilegiului. E în sufletul meu o groază de stagnare, de moarte, de sistem care e numai sistem. Și iartă-mă, eu nu sunt filosof ca prietenul meu Surendranath, dar memoria, aducerea aminte la răstimpuri și parcă detașat de ceea ce ai fost tu atunci e moarte. Vorbește Rabindranath Tagore/India/ M.Eliade "lasă-mă așa fără nici o pagină o scriu încă pe a ta" fiecare idee de feminitate ar trebui sa sune doar asa... carte cea minunata despre o EA o carte cu pagini ALBE...cea mai completa... minunat ce ai scris iar nu mai stiam daca fac fata comentariului... cu drag Pierre | |
| = Pierre | Ela Victoria Luca [22.Nov.05 10:37] |
| Cititoarea mea de azi, pagina aceasta este un fel de a(-mi) aminti cum este să privim poezia cu reverență, înainte de a o citi sau de a o scrie, lăsând deoparte nașterea, moartea, erorile de Trăire. Mulțumesc, Pierre. Ela | |
| = . | Ela Victoria Luca [22.Nov.05 10:38] |
| închid acum | |
| = diafană înșiruire de cuvinte... | Tudor Negoescu [22.Nov.05 11:06] |
| Dragă Ela, de multe ori, cititorul nostru de seară devine un critic orgolios și impresionist, intransigent, care nu acceptă erori de pilotaj. Mai ales erorile noastre umane. Și noi sîntem novici în arta pilotajului...iar aparatul nostru de zbor este o diafană înșiruire de cuvinte...avînd drept combustibil sufletul. | |
| = Tudor Negoescu | Ela Victoria Luca [22.Nov.05 11:21] |
| Domnule Tudor Negoescu, mulțumesc pentru răgazul de a citi această înșiruire-autocritică. El, cititorul meu de seară, este aici, în mine, înainte de a închide ochii recitește cele scrise și mai are în fiecare seară câte ceva să îmi spună despre lacune, neînțelesuri, erori, șlefuiri etc. Trecerea dvs. mă onorează, aștept păreri critice, din cele care construiesc în timp un eu poetic autentic. Considerația mea, | |
| = urme | Geta Adam [22.Nov.05 11:29] |
| Tu ai avut ascuns textul asta? Mi se pare ca l-am mai "vazut" cu tot cu comentarii. Desi data e ieri/azi. Versul din final m-a incantat. Apoi, e o negura ascunsa in poemul acesta, care te face sa-ti cauti "urmele urmelor". Cititorul de seara isi pierde uneori propria umbra apoi, debusolat "isi numara amintirile inapoi". | |
| = Geta | Ela Victoria Luca [22.Nov.05 11:47] |
| Tu care ești a lui Adam, cred că ai privit textul acesta în forma lui născândă sau mi-ai auzit nemulțumirea în timp ce îl scriam. Urma urmelor o luăm, căci este cea care ne duce înspre rădăcinile cuvintelor. Păstrează finalul, are ceva din pagina de mâine. Pe curând, printre Literre. Ela | |
| = versuri la poem | adrian grauenfels [22.Nov.05 18:10] |
| cititorul tau de seara e din vara.. acolo el sta la soare sub farul ce arata sud, greseala oare? are ziar si palarie plin de dulce melancolie citeste Ela ,rasciteste se face noapte, el traieste ... | |
| = Adri | Ela Victoria Luca [22.Nov.05 18:40] |
| seara cititorului vine ca o pisică albă languroasă el își fumează trabucul se întinde într-un hamac și răsfoiește un vers sau altul câteodată plictisit câteodată uimit și fiindcă i se termină ginul ia de la capăt alt poet fiindcă această mână care scrie acum și-a închipuit că e mai bine să mai trăiască un timp Mulțumesc pentru versuri. Mi-ai amintit de un om drag, el spunea: "toată lumea scrie, scrie scrie, cine naiba mai trăiește aici?". Ar trebui să-l întreb și pe el, că nici el nu știe răspunsul. Trăirea și scrierea cred eu că se întâlnesc fericit sau nefericit într-un punct anume. Acolo unde spiralele se fac elipse. Ela | |
| = are ochii obosiți de cititul în oameni | Corneliu Traian Atanasiu [22.Nov.05 18:57] |
| Scrii deci numai simptomatic, sub presiune, în apnee. Și atunci scrii doar în neînțelesuri și în erori de trăire. Uite, eu eram sub fereastră și am recuperat neobișnuitul acelei întîmplări. Era o iubire răznită din calendar. | |
| = Corneliu | Ela Victoria Luca [22.Nov.05 20:14] |
| Drept spui. Cu o singură remarcă elimină acel "numai" și adug: fiecare din noi, fără excepție, și îndeosebi adevărații creatori, știu ce înseamnă să scrie uneori "simptomatic, sub presiune, în apnee". Din calende, ai rupt o pagină. Ela | |