| = Superba imagine trista | Ianosi Andrada [20.Nov.05 22:11] |
| Cred ca e prima data cand te citesc.Imi pare rau ca a trecut atata vreme pana sa mi se opreasca mouse-ul pe pagina ta. "cineva ne strange si ne-mparte/ ca intr-un joc", trist si adevarat. Toate cele bune, aNdrada | |
| + "asta m-a costat mult" | silvia caloianu [20.Nov.05 23:06] |
| m-ai impresionat. autenticitate pe scena vietii. o excelenta redare a starii in cuvinte necautate. intre delir si luciditate. | |
| = dar de ce...? | Dana Stanescu [20.Nov.05 23:21] |
| Mada, eu te inteleg dar textul asta e asa de facil, l-as trece la personale sau as mai lucra la el. primele strofe se traduc asa: as vrea sa fiu un copacel, as vrea sa fiu un animalut... o cronica a insingurarii, asa cum se vrea, cere mai multa cautare a propriului suflet, mai multa scormonire inauntru. si nu uita ca ai ceva, te tine de mana :) | |
| = Andrada, Silvia | Mădălina Maroga [20.Nov.05 23:25] |
| Andrada, bine ai venit la mine în pagină. eu te citesc de când ai venit pe site. poemul acesta l-am scris după după o plimbare prin parc... Silvia, mulțumesc. chiar sunt surprinsă... nu-mi găsesc cuvintele... da, m-a constat mult această plimbare în parc... Madim | |
| = după plimbare | Mădălina Maroga [20.Nov.05 23:34] |
| Dana, nu am înțeles de ce trebuie să trec acest text la personale. dacă e un text facil nu este poezie?! în fine... mă înțelegi:)... sunt după plimbare... știu că te pricepi la traduceri. aici nu ai tradus tocmai bine. animăluț și copăcel, sunt altceva... despre căutarea în propriul suflet nu vreau să vorbesc... o spun destul poemele mele... nu uit, am ceva. :) îi mulțumesc lui Dumnezeu că mă ține de mână. mulțumesc. Madim | |
| = Foarte buna | Argeseanu Gheorghe Gabriel [21.Nov.05 01:29] |
| Recunosc a nu ma pricep sa plamadesc susbstanta poeziei, dar imi place poezia. Cu bucurie, recunosc, nu de multa vreme, am descoperit poezia scrisa de tine. "Un joc" - uite ca are titlu- este totusi unul serios. Se simte starea de emocie, tocmai acum când iarna isi inmoaie geana alba în frunza îngalbenita de moartea toameni. "Copilul meu" este poate un gând ascuns, pentru ca singuratatea ta nu-mi da impresia ca ai avea copii. era doar o parere, nu trebuie luata decat in contextul strofei. Imi place poezia ta. Am spus imi place poezia ta, pentru asublinia ca tu chiar scrii poezie. Super. | |
| = "parcă începusem să te visez din nou" | silvia caloianu [21.Nov.05 06:36] |
| revin, mai mult pentru ca...mi-a scapat un punct dupa cuvantul "autenticitate". pentru Dana Stanescu, pentru alti cititori: imaginati-va camerele de luat vederi, pe șine, insotind o tanara femeie plimbandu-se cu cu un copil de mana. pare absenta. in acelasi timp ochii sai par sa inregistreze ambianta. ascultati-i monologul. ganduri in stare bruta. cand isi coboara privirea nu intarzie ideea "pământul este icoana noastră" - un vers care ar trebui sa va cutremure. evident, daca snuteti firi emotive, ca si mine. (daca ma deranjeaza ceva in poezia aceasta este "te rugam sa vezi visul meu".) | |
| = femeia-copil | dorin cozan [21.Nov.05 09:20] |
| o poezie interesanta ...care, spre final, (abia) am perceput-o (si) ca pe o ars poetica....poate ca dincolo de interpretarile posibile e deosebit , de fapt, faptul "brut": o femeie si copilul ei, plimbandu-se printre ganduri, care au fost, sunt sau vor veni..... FELICITARI! (ps> nu stiu ce am, in ultima vreme am devenit ...sentimental) | |
| = "Cronica insingurata". | Deaconu Gheorghe [21.Nov.05 13:16] |
| Un poem simplu si profund totodata, al impacarii cu natura dar si cu propria identitate, cu acel eu cotidian din care evadezi temporar ("m-am plimbat toata ziua prin parc/ in loc sa ma plimb, ca de obicei, prin ganduri"), pentru a te reintoarce, aproape involuntar ("parca incepusem sa te visez din nou"), in apele viselor atat de necesare. Nu ma pot abtine sa nu remarc si eu versul "pamantul este icoana noastra". Cu prietenie. | |
| = răspunsuri | Mădălina Maroga [21.Nov.05 15:09] |
| mulțumesc pentru păreri. este un poem simplu, un joc al trăilor din jocul vieții. există o femeie-copil cu un copil pe care îl ține strâns de mână. poate că uneori e mai bine să nu renunți la plimbarea prin gânduri... p.s. - Silvia mă bucur mult că ți-ai imaginat camerele de luat vederi. mulțumesc. cu drag, Madim | |
| = Imbratisare | Daniel Dinescu [21.Nov.05 16:01] |
| Femeie-copil cu un copil-copil de mana, te imbratisez! Imi pare si mie un pic infantilizat inceputul, un pueril spre simplism, nu simplitate, dar cred ca e tare faina urmarea... Cu drag, Daniel | |
| = Daniel Dinescu | Mădălina Maroga [21.Nov.05 23:31] |
| asta da surpriză, o îmbrățișare dublă. :) începutul este așa cum a fost... ca un început. urmarea e mai complicată. mulțumesc, Daniel. te mai aștept și la alte poeme. cu drag, Madim | |