| = Coctail cu Tania si Radu | carmen mihaela visalon [15.Nov.05 19:06] |
| "Copiii care se iubesc se-mbratiseaza in picioare/Langa portile noptii/Si trecatorii care trec ii arata cu degetul/Dar copiii care se iubesc/Nu sunt acolo pentru nimeni/Si numai umbra lor/Inlantuita umbra tremura in noapte/Starnind mania trecatorilor/Mania si dispretul lor si rasetele si invidia/Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni/Ei sunt in alta parte dincolo de noapte/Mult mai presus decat lumina zilei/In orbitoarea stralucire a primei lor iubiri." http://www.agonia.ro/index.php/poetry/33506) nu plouă, nu plouă noiembrie "Stau din nou la biroul la care am scris despre toleranță și statistică*" gandind: "de-acum înainte am să merg pe străzi/numai în sensul acelor de ceasornic"- 25 de ml de Tilbury’s Dry Gin... noiembrie, noiembrie "Fără o deliberare obligatorie, încerc să filtrez rezonanța difuză, căutând, cu băgare de seamă, prin zona de interferență a zestrei muzicale aferente.*" "Îmi voi scrie cuvintele…/în ordine descrescătoare pe spătarul băncilor din grădina publică/în vitrina cu pălării și fotografii la minut/pe ușa atelierului de reparat stilouri păpuși umbrele"- 25 ml Vermouth rosu noiembrie noiembrie noiembrie “ Penultima oară am repus în funcție, firește, nu de unul singur, un vechi utilaj casnic.*“ “E o femeie de vârstă incertă, mignonă, bronzată, blondă și foarte rasată. Culoarea ochilor se asortează rafinat cu rochia tourqoise, de o eleganță regală, sobră. Poartă puține podoabe, aparent din aur masiv. O brățară în formă de bandă Moebius, din zale, permițând, probabil, o translație a torsiunii.*" "mângâierile vor ajunge câteodată spre seară /în dreptul copacului tău din grădina botanică"-25 ml Campari Orange… noiembrie noiembrie noiembrie noiembrie "Abia acum iau seama la accesoriul, cum i-aș putea spune, în fine, obiectul, cutia neagră, paralelipipedică, mai mult lungă, cu încuietori ce par din același aur masiv*." "n-am să te cred iar ochii ți se vor face violeți apoi negri apoi albaștri cenușii verde transparent. inutil din nou n-am să te cred. iarăși verzi cu iris sidefiu/ sunt o-chii-ce-lor-ca-re-plea-că, Solveig/se-nțelege că poți să mă numești cum vrei sunt mult crescută în/adâncimile memoriei tale și-a brațelor tale/ o-dată-de-două-ori-de-cine-știe-câte-ori" "Atunci mi-am dat seama, prin alt salt mental, cât de mărginiți trebuie să fi fost Galilei și Einstein. căci adevărata Teorie a Relativității ar trebui să răspundă la întrebarea dacă o experiență, fie și mentală, ar putea stabili în ce măsură existența ta aparentă e găzduită sau nu de un corp fizic*" "de undeva, știu, din spatele tău mă pândește iarna. are/luna lipită de ferestrele mele se tânguie în sunet alb de saxofon și flaut/în noaptea asta mă vor linge-prelinge-ninge toate dorurile de tine. lasă-le/dar și-aceasta o știi deja" Décor: o felie de lamaie Torn ingredientele intr-un shaker cu gheata. Agit, torn in pahare. Dupa prima nota de lumina, violetul devine posibil, chiar daca... Tania, In seara acesta voi privi in ochiul albastru povestea pajurei. Este felul fetei de cioburi, sa caute in oglinzile toamnei, raspunsul. __________ *Vizita diafanei doamne-de Radu-Ilarion Munteanu-sursa: (www.respiro.org/Issue16/Fiction/fiction_munteanu.htm) | |
| = oricum | dorin cozan [15.Nov.05 21:32] |
| cu cât citeam cu atât imi placea mai mult..desi prima parte parca-parca m-a-lasat-putin-reticent...poate si titlu ar merge 'nocturna cu saxofon si femeie' ...nu stiu! placut, oricum | |
| = cuvinte pentru saxofon solo | Tania Cozianu [15.Nov.05 23:03] |
| Carmen, nu-i o figură de stil, în seara asta am cu-adevărat un ochi nespus de verde.. celălalt mi-a rămas oarecum violet.. și nici măcar nu se vede luna de la fereastra mea. Totuși, distinct, de undeva din dreapta, un solo de saxofon, un frison scurt și am să beau paharul dintr-o suflare, cu ochii închiși și n-am să mă mai gândesc la nimic până mâine.. .. vin clipe în care nu știu ce să fac cu mâinile și nu mai găsesc cuvinte pe măsura degetelor mele.. ..iar de vei vedea că tac și tac și tac, prepară-mi unul dublu, te rog, cu gheață multă și lămâie, cum știi tu mai bine :) Dorin, oh, n-am apucat să-mi îmbrac rochia de gală.. și hm :) mă gândeam că, de vei citi, vei privi așa, cu indulgent-răbdătoare reticență o bună parte din text.. .. dar în final ai spus 'plăcut, oricum' și-am răsuflat ușurată de parcă mi-ar fi fost nespus-lungi cele trei rânduri. Acum vă zâmbesc amândorura, căci nu prea știu scrie cuvinte de mulțumire :) | |
| = Din partea toamnei, un pahar cu gin | carmen mihaela visalon [16.Nov.05 15:34] |
| Tania, de acum înainte o să-mi beau cafeaua la capătul de răsărit al infinitului am să te privesc atentă în ochiul cel verde învârtindu-mă de 3 ori pe călcâi știai? în cutia cu contrabas și balerine sălbatice am păstrat cele 72 de culori ale Numelui în fiecare seară îmbrac rochia alice deal-vale Serghei, Serghei, dragul meu Igor, "non, je ne regrette rien! Ni le bien qu'on m'a fait, ni le mal; tout ça m'est..." vale-deal o-dată-de-două-ori-de-cine-știe-câte-ori mă va linge-prelinge-ninge-distinge dorul-de-tine luna lipită de ferestrele minții coboară în suflet les feuilles mortes desfașă coloana infinitului Ruginindu-ne | |
| = Alicante | Tania Cozianu [16.Nov.05 17:25] |
| Carmen, avea un ochi foarte albastru și trist Serghei comme d`abitude noaptea e tânără încă, ru-sal-ka și toată ghemuită în poala rochiei tale, vezi dă-mi mâinile amândouă. taci, să nu respiri el ține pe genunchi cartea deschisă cu-același Jacques Prevert și Une orange sur la table Ta robe sur le tapis poate că se făcea dimineața sau nu mai știam de ce-mi ard ochii și gândurile mi se prefac în păsări târzii Et toi dans mon lit Doux présent du présent Fraîcheur de la nuit Chaleur de ma vie Carmen, în câte oglinzi îți știi potrivi apele culorilor, în câte sunete neștiute și neasemuit-rotunde știi tu cuprinde cuvintele.. e roșu-rubiniu, e auriu și dulce, o-dată-de-multe-ori sau poate-am uitat ca și cum te-ai roti, cu brațele întinse, cu părul despletit, cu fața-n sus, acolo unde frunzele își tulbură verdele-n cer http://lapoesiequejaime.net/prevert.htm Asta e pentru vreo seară de noiembrie, când n-ai să știi cum se numără frunzele. :) | |