| = Tu Cum? | carmen mihaela visalon [16.Nov.05 02:34] |
| Bianca, Tu si cu Dora: http://www.agonia.ro/index.php/personals/150665/index.html v-ati vorbit sa ne puneti in fata oglinzii. "așa că am prins repede adevărul în pumn acolo unde mai am cicatrici de tot felul". Sa fie maine ziua adevarului. adevărul mai poate aștepta o altă zi dacă nu nu ar fi primul fals din colecție Adevarul este ca asta nu este ora de comenatat ci doar de lasat un semn de carte timbrat:) | |
| = doi pe un balansoar | Dana Stefan [16.Nov.05 07:33] |
| trebuie sa fie o casa cu cerdac. si-acolo cand se intampla ca unul a nu fie, sa lase celalalt o scrisoare pe masa impletita din nuiele, si sa puna pe ea o piatra ca sa n-o ia vantul.. mi-e bine ca esti. Linea | |
| + da | Lucian Mușet [16.Nov.05 09:03] |
| are John Fowles o scriere cu același titlu "Colecționarul" și una din ideile de acolo e că fiecare din noi colecționează câte ceva. unii materie, alții iluzie... textul tău povestește frumos un anumit tip de adevăr "am prins repede adevărul în pumn acolo unde mai am cicatrici de tot felul", ilustrându-l ca pe un element al colecției. aici adevărul e împletit de minune (așa cum și trebuie să fie) cu momentul "când simțeam știți cum simți întotdeauna că urmează să te îndrăgostești". adevărul îndrăgostirii. se poate vorbi mult pe marginea simbolismelor cuprinse aici, dar am senzația că stric mirajul poemei. un text cald, o lume reală, o idee frumoasă și o luminiță :) cu bine, rosinante | |
| = the butterfly effect | Miruna Dima [16.Nov.05 11:11] |
| Colecția îmi pare de... fluturi și acolo mă duce cu gândul. Și nu numai. Un personaj tare drag mie a scris, pentru iubitul care urma să plece, câte un bilețel pentru fiecare zi de depărtare. Doar că a lipsit mai multe zile decât spusese. Și atunci au apărut în pumn "cicatrici de tot felul" . Și cum eu sunt colecționar de cuvinte, trebuie să mărturisesc că cele de aici sunt ca apa cernută prin pietre. | |
| = Forta | Eduard Țone [10.Dec.18 14:27] |
| Fara teama de a exagera cred ca e una dintre cele mai bune poezii de-ale tale. Are ritm, esenta, e "proaspata" iar mie imi aminteste pe undeva de Nichita Stanescu si forta lui de "penetrare" catre inima cititorului. Bravo! | |
| = cicatrici fara timbru | Bianca Goean [16.Nov.05 14:24] |
| Carmen, parol, n-am vorbit cu nimeni, iar ieri am ocolit oglinda, ma astepta cineva acolo :-) As vrea sa iti fur finalul, l-ai prins tu in pumn si i-ai facut ceva... mai ceva! :-) Multumesc de timbru... timbrat, stiu eu ce-as face cu el... Linea, ma uimesti, cum ai vazut casa cu cerdac si scrisoarea? Ma faci sa ma uit peste umeri de-acum cand scriu, sau mai bine spus in suflet :-) ca pe-acolo trebuie sa fii, de stii sa citesti ca si cum as fi pus si explicatiile! Multumesc mult, acum am un adevarat zambet. Lucian, stiu cartea, a fost o trimitere neintentionata, am avut la un moment dat de a merge si mai departe cu jocurile de cuvinte decat am facut-o in text si sa-i spun "colectionara".... abia m-am abtinut :-) Despre colectii si pumni stransi... cred ca stim fiecare nu? Multumesc de semnul luminat, venind de la tine a fost o bucurie in plus a acestei poezii. Miruna... fluturii... da, la un moment dat colectionarul acesta lasa sa zboare piesele din colectie, dar raman urme. Poate sa fie vazut si asa, iti multumesc si tie de gandul lasat aici. Drag, Bianca | |
| = ... | Bianca Goean [16.Nov.05 16:57] |
| Eddie, m-am facut mica-mica, nu stiu eu ce spui tu acolo, dar sper din toata inima sa fie macar spre mai bine, sincer asta o simt si eu. Cred ca patrunderea tine si de stil, incerc inca... Multumesc, Bianca | |