| = De aproape | ramona iancu [10.Nov.05 17:18] |
| Tania, ma doare fizic poemul tau, demult n-am mai simtit acut durerea ca trenul meu, oricum numai cu locuri la clasa a II-a, e tras pe linie moarta. Chiar daca locuiesc departe de gara, aud in aerul clar, uneori, zgomotul rotilor pe sine. Si atunci "plânsul se citește cu genunchii vineți cu fața spre răsărit și mâinile împreunate " Ma intreb de cate ori trebuie sa recitesc ce-ai scris, sa nu ma mai stranga ca o gheara neputinta mea de a rabda in Valea Plangerii... Imi place mult: "el nu poartă ceas duce timpul când într-o aripă când în alta". Ca de obicei, e sarbatoare cand te gasesc pe site. | |
| = Trenul din zori nu mai opreste aici | Tania Cozianu [10.Nov.05 17:46] |
| Eu stau lângă gară, Ramona.. sau poate că în orice loc mă opresc începe câte-o gară pentru unul, pentru doi.. ..tu știi trenurile și gările lor toate, le știi pe de rost, cu ochii închiși, altfel n-ai înțelege de unde vine plânsul acela cu genunchii învinețiți. Mă gândeam că ai să mă găsesti aici.. ..dar aș vrea.. aș vrea să faci să nu doară, Ramona Am vrut să știi asta. | |
| = R 346 pleca peste cinci ninute,de la linia infinit | carmen mihaela visalon [10.Nov.05 20:14] |
| And then …”el are o pasăre albastră ghemuită în ochiul drept/pe cel stâng și-l acoperă cu palma/îi rămâne celuilalt zbaterea zborului ritmic/între iluziile strivite de pereți”: 1.Bucuresti Nord: ”număr singurătatea din doi în doi scriu cuvinte fără vocale”-daca tot m-am agatat de scara ultimului vagon, fara sa stiu pana unde voi merge, privesc tacut, cu ochiul stang spre trecut, cu ochiul drept spre singura destinatie posibila- cineva spune ca se numeste Nirvana...imi amintesc in vis toate cuvintele pe care le-am uitat,cuvinte cu vocale anima-lumini intotdeuna ascunse: "adulmec prin somn trenul acela care nu oprește în nici o gară/voi pleca cu el la amiază ,la ora cinci"- mai précis la 5.05 pm:)) 2."el nu poartă ceas duce timpul când într-o aripă când în alta/strivește minutele în cerul gurii/ca pe boabe de strugure verde”-Am ajuns la Ploiesti. Acum inteleg...de ce au inventat inaltat in gara acesta muzeul ceasurilor, de ce oamenii sunt atat de albastrii si poarta sub gene privirea Hristea-Nichita, de ce "parul femeilor e intins de la usa la pat"...de ce... 3."mă mângâie până-mi preface umerii în lespezi de pus/la căpătâiul nopții spre lună- Predeal, poate vom poposi un pic pe linia cu brazi a Orizontului, sa privim spre Babe si Sfinx: "el imi privește sânii și-mi spune că-i amintesc ceva din copilarie…" 4."n-am să înțeleg niciodată... într-un oraș străin toate străzile/duc în același loc"- Nu pot sa-mi amintesc altceva din Brasov, decat Biserica Neagra, concertul de orga…drumul spre fantanile Romei...sunetul dorintei-d’argint... 5.daca e Evul Mediu, e Sighisoara- “știu. la etajul al doilea ai încuiat toate temerile tale/temeri înalte cu picioare lungi cu părul prins în coadă de cal/ și mâinile albe”.Cu zambetul de cetate-menestrel vestind vremea blues-lui-"vii uneori să le vezi poartă rochii de seară pantofi sidefii/îți picură șampanie dulce în fiecare venă ai vrea să le strigi/să se oprească nu le știi numele spui la întâmplare/femeie-pâine-prunc-dor-dorință-durere" 6.Medias- 'cobori alergând pe scările-n spirală/ pasărea-ți palpită vie în piept îi frângi mijlocul/ și ea nu țipă te privește doar cu ochiul rămas"-Am voie sa spun nu stiu??? 7.Blaj-"foarte albastru nespus"- al doilea oras al tacerii… 8. Alba Iulia-poate Mihai, poate unirea- "pe strada aceea să nu mai mergi niciodată singur"- sau pur si simplu capul taiat, al cui?, al sfantului Ion??? 8.Plansul se citeste-"cu fata spre…răsărit/și mâinile împreunate".Am ajuns la Simeria. Ai ascultat vreodata focul clopotelor din Siberia? Aberez?-40=2, moarte=casa(?), prima e litera mem, a doua beth, prima e mama... 9.D’EVA-"în piept mi-a crescut o inimă cu o mie de gânduri"-mii si mii de vocale au prins a canta "pentru o mie de vieți de-acum înainte"-atat mi-ar trebui sa invat taina celor 22 de taine... 10.”am de plecat de la linia opt cu ultimul tren/ să nu taci"- Trenul merge pe drumul lui A(leph)-(RAD), de la fereastra celui de-al 3-lea ochi, intrezaresc zona libera. Cineva spunea ca se cheama Nirvana. Tania, am vrut sa-ti spun doar multumesc. Daca personalul 346, n-ar fi existat ar fi trebuit inventat. | |
| = "Cineva spunea ca se cheama Nirvana." | Tania Cozianu [10.Nov.05 22:53] |
| Carmen, știi cercurile acelea care se desfac în apă când arunci piatra? Poem în poem, tablou zugrăvit perfect circular în jurul altui tablou, cu intensitatea emoției în conjugare concertată și accentuată simetric până la strigăt... asta ai lăsat în pagina mea, Carmen.. .. eu coborâsem la mijloc de drum, se înserase.. tu ai mers mai departe, m-ai luat cu tine, te opreai în câte-o gară, în câte-un oras.. pentru fiecare aveai alte culori, de parcă cuvintele nu mai erau de-ajuns.. Te-aș lăsa, te-aș ruga să-mi rescrii textul, să-l faci Poem.. traseul îl știi.. trenul pleacă la 17.05, desigur :) Arată-mi tot de la fereastra celui de-al treilea ochi.. "prima e litera mem, a doua beth, prima e mama"... apoi trebuie că se aprinde cântecul clopotelor.. Am trebuință să învăț taina celor 22 de taine.. Rescrie poemul, Carmen. | |