Comentariile membrilor:

+ Remarcabil	Ela Victoria Luca [09.Nov.05 22:20]
Stare de spleen si intensitate a tensiunilor resimtite in spatii mult prea strimte, pina intr-atit incit te pierzi pe tine, iti pierzi limitele, te cinunzi, nu mai respiri, agresivitatea iti bate in timple de iti vine sa impusti pe cineva de 20 de ori. fiintele sunt mascate, lucurile se repeta la nesfirsit, oamenii sunt prea multi si prea toti deodata, agorafobia sta la pinda, iar "dupa ore de mers intruna ea va plange in fata unui necunoscut". te vezi multiplicat, ca si reflectat de cioburi de oglinzi, sau de oglinzi paralele, si lumea pare hidoasa in acea reflectare in cenusiu: "sa aruncam cu tot felul in spaima lor eterna lor ingandurarea lor eterna pana se aude buf in tot bucurestiul" E nedrept, se simte indurarea, neindurarea de fapt, fiindca "lumea tace", oamenii cad, prabusire interioara dificil de oprit, pare a fi la nesfirsit. Si nu doar fiindca e toamna, parca s-ar scrie aici despre o toamna a omenirii. Discurs folosofic, autoreflexiv, profund, afectele perceptibile pina in fiecare tensiune corporala, lumea-eu - oglinzi intersanjabile, secunda de secunda. Dar valoarea acestui poem, cred eu, este accentuata de prima strofa, pe care o consider de colectie: eram in autobuz si ma gandeam la faza aia cu spartul pasarilor adica ceva in genul ca ar trebui sa urcam sus de tot cam acolo unde se afla gura lui Dumnezeu Felicitări, Adina, nu oricui îi stă la îndemână să scrie poetic despre stări greu de gândit, de psihizat, de elaborat, îndeosebi în timpurile acestea. Ela
=  no. pai imi placu si mie	florin bratu [09.Nov.05 23:52]
"in spaima lor eterna lor ingandurarea lor" - doar partea asta si e dovada de gandire poetica si de suficient tupeu ptr a incerca ceva nou. am un sigur repros - caderea aia in toamna. ambiguitatea finalului cedeaza insa altcuiva decat autorului sensul, iar prin artificiul utilizat imi place mult. acu' o sa te mai prind eu sper si la cafeaua aia. :)
=  da	Alina Manole [10.Nov.05 00:09]
Ar mai fi de corectat "faza aia", "după ore de mers întruna" (o fi ca în poveste), viitorul lui "va plânge" (prea școlăresc) și "necunoscut / cunosc". Am remarcat finalul deosebit, despre oamenii care aici pot fi "toți deodată", ca axe temporale suprapuse, interesant.
=  601, Linie studenteasca! :)	Sorin DespoT [10.Nov.05 00:16]
"va plange" ala e chiar nimerit (fie el si scolaresc cum spune Alina) tocmai pentru ca nu anunta finalul acesta (cel putin) delicios... :) ... in rest... nu cred ca am ceva de spus... ma feresc si eu pe cat pot sa fac comentarii de tipul WOW, CE TAREEEE!, etc. placut mult! S.D.
=  Imagini, idei ,sentimente. O treime care există.	Nicolae Diaconescu [10.Nov.05 11:34]
Sunt destul de reținut cînd citesc poezie, mai ales de autori noi. Îmi plac acelea care transmit imagini, idei sentimente. La tine, treimea asta există. Am reținut : " domnule, cunosc prea mulți oameni și-s toți deodată". Din altă poezie a ta " i-am șoptit, fă ceva din mormanul ăla de singurătate! Atunci el m-a luat de guler și mi-a zis: Scapă-mă tu de ea !" Am pus altă punctuație și le-am dat în citat că ar merge și într-o proză cu un El și o Ea. Deja am o idee.
=  limite neuronale	Florin Borobot [10.Nov.05 16:21]
"cineva asteapta sa fie impuscat de douazeci de ani cred ca ar fi timpul sa o fac eu" si "dupa ore de mers intruna ea va plange in fata unui necunoscut" astea sunt singurele versuri care imi spun ceva... restul incearca stangaci sa descrie sentimentul acela ca ar lipsi ceva... si reusesc pt ca le lipseste ceva si lor. Are totusi un mare merit poezia ta... demonstreaza ca o scriere e buna atata vreme cat exista cineva care sa o si inteleaga; ca o minciuna daca vrei, ai s-o crezi doar daca vrei s-o crezi. ;)
=  raspunsuri	Adina Batîr [10.Nov.05 16:41]
Doamne, Ela, daca ai sti de cate ori am oftat citindu-ti comentariul. Multumesc pentru cum privesti in noi, in ceilalti... si iti multumesc pentru steluta desi faci lumina prin fiecare cuvant. Nu doar mie. Florin, stiu ca esti o persoana sincera, de aceea ma bucura mult atat laudele, cat si faptul ca imi spui unde scartaie. (De fiecare data cand mi se pomeneste de cafea, incep sa ii simt deja mirosul :) ) Alma, probabil va mai dura pana cand voi putea privi textele mele altfel decat subiectiv. Multumesc pentru sfaturi si ca esti aici. Soso, mi-ai adus un mare zambet pe buze :) Multumesc si tie, se vede spiritul tau viu pretutindeni. Nicolae, amestec multe mereu. De aceea consider ca nu pot scrie poezie. Cuvintele tale m-au mangaiat, multumesc. Florin, totul depinde de starile momentane sau nemomentane ale cititorilor, scriitorul e doar un pretext pentru a arata ceea ce exista inauntrul lor de mult. Vezi ce spune mai sus tizul tau.
=  doar imagini...	Jean Crina [10.Nov.05 17:47]
Am stat si eu si am citit exclamatiile de lauda de mai sus. NU pot sa zic ca e rea poezia , dar nu ma incanta la euforie cum se pare ca ii face pe altii - sa zburde!... in afara de limbajul plastic care evoca ceva ce.. fi atenta si tu "ma gandeam la faza aia cu spartul pasarilor", "gura lui Dumnezeu", "sa aruncam cu tot felul in spaima lor eterna"/"eterna pana s-ar auzi buf in tot bucurestiul" e un limbaj "murdaro-plastico-bucurestean" (scuza-ma asa simt eu)....si totusi partea care vine imi place..." lumea tace /frunzele cad impreuna cu oamenii in toamna asta pe drum e inghesuiala/ in spatiile stramte apar..." aici simt ca e viata, tumult, dinamism, ca sa termini cu ceva care nu are nici o legatura cu nimic, "cineva asteapta sa fie impuscat de douazeci de ani cred ca ar fi/timpul sa o fac eu" , iarasi ma face sa ma gandesc la Bucuresti si la postere si la drapaje si la vama veche si la "imi trag un glont in cap" si ultima strofa ma da cu totul peste cap , pentru ca nu mai pricep nimic, cine e "fiinta mascata"? si de ce va plange? "dupa ore de mers intruna ea va plange in fata unui necunoscut ii va spune domnule cunosc prea multi oameni si-s toti deodata"....e o aiureala draguta, care pana cred ca ma face sa cred ca-mi place mult, poate chiar tare mult!
=  .	Costin Tănăsescu [10.Nov.05 18:17]
foarte foarte frumos. felicitari Adina. te afli intr-o zona interesanta a poeticului. te urmaresc,
=  dar cum si de ce si mai ales pina unde	Bogdan Sevra [10.Nov.05 19:53]
deci eu n-am inteles nimic din poezia asta cu bunul Dumnezeu, Bucurestii si toamna. e, asa, prea poetica pentru mine. Dar daca Tanasescu Costin spune ca e o zona interesant, ne lovim sfiosi si docili peste frunte si zicem sa stii ca asa este.
=  foarte bine	Dana Mușat [10.Nov.05 21:08]
Mda, adina, e bine, poate chiar prea bine. Zona poeticului cum spune Costin tanasescu....eu nu o sa u numesc asa, ci o sa-i spun "zona ta" bine, te mai citesc.
=  alte raspunsuri	Adina Batîr [11.Nov.05 09:04]
Crina, nu trebuie sa fii invidioasa, crede-ma ca nu mi-o iau in cap. E o chestiune de perceptie si n-ai de ce sa te scuzi. Ma bucur ca ti-a placut dinamismul. In ceea ce priveste limbajul "murdaro-plastico-bucurestean" (mama ce interesant suna) nu face sens. Adica doar bucurestenii folosesc cuvintele alea? Ceilalti nu vorbesc despre Dumnezeu, pasari ori spaime? Tu de ce folosesti cuvantul "gagicari" intr-un pretins poem? Ia fii atenta...! Costin, multumesc mult pentru comentariu si ca ma urmaresti. Bogdan, daca n-ai inteles, nu era pentru tine. Dar daca spui ca e prea poetica, atunci ma voi lovi sfioasa si docila peste frunte si va trebui sa iau masuri. Multam, mai treci. Dana, multumesc, esti draguta. Ma bucur ca ma mai citesti si ca nu ti-am inselat asteptarile.
=  trecut pe-aici	Iuliana Serban [11.Nov.05 15:45]
Placut unele imagini, cum ar fi "frunzele cad impreuna cu /oamenii in toamna asta pe drum e / inghesuiala in spatiile stramte apar / fotografiile cu mine de nicaieri" sau "ii va spune domnule cunosc prea multi oameni si-s toti deodata". Ultimul vers ma duce cu gandul la un spatiu uman comun, la o "prelungire" in ceilalti. Un fel de "eu sunt toti oamenii deodata". Cel putin asa a ajuns la mine.
=  Iuliana	Adina Batîr [11.Nov.05 18:27]
Iuliana, este ceva deosebit ca a ajuns la tine intr-un fel anume, asa cum iti e sufletul, asa cum iti sunt gandurile. Ne scurgem unii prin altii si ne lasam in resturi. Multumesc pentru parere.
=  Parere	Andu Moldovean [12.Nov.05 01:54]
Am mai spus-o, Adina stie sa scrie, sa inchege "senzatii" in "cuvinte". Poemul de fata e bunicel, are o "stare poetica" asa cum spune Costin, dar e crud si (iar ma repet de la Hose) involut. Adica se prabuseste in persoana autorului (autoarei in cazul de fata) inainte sa se nasca. Prima strofa e naspha rau de tot, Adina :-) Altfel, ma bucur ca esti apreciata, privirea ta o merita. Bobadil.
=  Andu	Adina Batîr [12.Nov.05 18:12]
Stii, nu poti duce povara intregii lumi pe umeri, iti dai seama ca la 19 ani nici atat. Iti multumesc pentru parere, conteaza mult. Unii au plecat cu prima strofa, altii cu a doua, altii cu... etc.
=  si-s toti deodata	Doru Alexandru [16.Nov.05 00:16]
mi placut sta stii - ai un talent si o viziune aparte, iar lucururile astea te fac speciala. mi-a placut in special prima parte, primele imagini duse usor in apropierea divinitatii, urmate de ultimile doua versuri ale poeziei tale. intr-adevar ceva frumos drag, dor
=  Dor	Adina Batîr [16.Nov.05 10:20]
Dor, ma faci sa ma fastacesc. Multumesc de trecerea-ti senina. Ai luat din 601 partea cea mai crocanta - baza, rotile, sustinerea. :)