| = Dorința de a ne grava numele | Nicolae Diaconescu [05.Nov.05 11:20] |
| Dragă Ioana, Textul tău are o încărcătură emoțională, asta e cel mai important lucru. Cu privire la motto, aș prefera să îl dai în traducere, deși e la modă ca textele să fie împănate cu citate în alte limbi. O să-ți pun și o "etichetă", consider că faci parte dintre acei copii minune ai zilelor noastre. Nu cred că ești o ființă blazată, resemnată, ci doar un pic speriată că lumea reală e altfel decît cum ți-ai închipuit-o la zece ani. Merită să o trăiești așa cum e...și cine știe,poate că dorința de a-ți grava numele altundeva decît în locul unde mergem cu toții, nu e doar utopie. | |
| = ei ... cine stie... nici oamenii nu credeau ca vor ajunge vreodata pe luna... | Ioana Veronica Epure [05.Nov.05 13:25] |
| Multumesc mult pentru gandul bun si pentru aprecieri. Versurile din motto si din final apartin formatiei Pink Floyd, melodia din care le-am scos e de suflet, parca nu ma lasa inima sa le traduc... nu e vorba de moda, multe din mottourile mele sunt cantece, pentru mine exista o legatura profunda intre muzica si literatura. Aproape ca nu credeam ca cineva o sa aiba rabdarea sa citeasca ce am scris aici, ma simt, cum am si spus deja, dezbracata, aici sunt doar eu, fara personaje, fara fir epic, e o ipostaza cu totul noua care ma face sa ma simt oarecum ciudat, parca mi-as fi spart un perete din suflet si as fi pus un geam in locul lui. Si totusi, ce sentiment de libertate... Cu prietenie, Ioana | |
| = Ioana | Dana Mușat [07.Nov.05 16:05] |
| Incarcatura emotionala, poate din cauza asta l-ai postat la categoria "personale". "Tu, dezbracata de personaje"? da, ar fi o interpretare a jurnalului de scris. Orice autor isi face un jurnal imaginar in capshorul lui(sau pe foi, dar mai rar) a ceea ce a scris sau va scrie, chiar daca nu isi da seama de lucrul acesta. O perspectiva interesanta de a vedea propriile ganduri. | |
| = Dana | Ioana Veronica Epure [12.Nov.05 22:04] |
| Sal, scuze ca nu am raspuns mai devreme, un virus nesimtit si-a facut loc in compu meu :). Mersi mult de trecere. Nu stiu daca e un jurnal veridic... totusi, acum vorbesc eu, nu personajele mele, de aici si subtitlul. Te mai astept. Ioana | |