| = multumiri autorilor | Laurențiu Orășanu [03.Nov.05 17:31] |
| As vrea sa gasesc cuvinte noi, inca nefolosite, pentru a va multumi pentru bucuria cu care m-ati fericit. Ma regasesc in cele scrise de voi, si v-am simtit, ca si in alte dati, aproape. Despre grupaj scriu ca mi se pare nimerit insiruit, constant in registrul interventiilor (pe de o parte moderatoarea nostra permanenta, Maria, pe de alta parte cenaclistii "pe cai mari, dar iuti") si incadrandu-ma in rama nimerita. N-as vrea sa fiu ingrat cu nimeni, dar citind ce a scris Dani Bratu, am lacrimat... Ghiocel/Calimero Monica, multumesc pentru La Multi Ani. P.S. | |
| = si eu pe langa conexiuni, incizii, coincidente | Codrina Verdes [06.Nov.05 11:41] |
| Imi pare rau ca am absentat la aniversarea aceasta. Am cumparat insa, de la oras(anu) ( se spune ca acolo au si ochi de om), un buchet mare de ghiocei(l), chiar in plina toamna (au si arome de frunze caprui, ruginii, putrede), pe care il ofer cu drag lui Laurentiu, si care stiu sigur ca il va anunta pe Calimero (el ma stie mai bine, vorba vine), despre gestul meu. Conexiunile celor care au participat la inchegarea eseului, inciziile Mariei in textele autorului si coincidentele lui Daniel, completeaza cumva portretul destul de complex al celui sarbatorit. Autorul se recunoaste cel mai bine in cuvintele celorlalti. Un dar din cuvinte, pregatit cu migala celui care stie sa daruiasca. Spun si eu in soapta, (ca de la o vreme nu se mai striga), un sincer, La multi ani! | |
| = multumiri la on/off | Laurențiu Orășanu [06.Nov.05 12:19] |
| Va multumesc pentru urari. Desi sunteti departe, v-am simtit aproape de mine. Ghiocel/Calimero | |
| + A urare | Daniel Dinescu [10.Nov.05 12:46] |
| Gata, taci, acum scriu eu! Incep asa pentru ca si bunicii mei au fost intr-un sat ialomitean, si bunica mea imi interzicea de fiecare data sa merg la peste si asta ma intriga cel mai tare. Nefiind acelasi sat, probabil, dar fiind aceeasi apa, va salut, zi buna si floare nevinovata! Ei, iata cum omul, oricat de departe ar fi el de radacinile lui pamantesti, isi intersecteaza radacinile pe care le are in cer cu ceilalti copaci ce-si trag seva din norii raiului, si anume, padurea de oameni. Si venim si noi, unii mai devreme, altii prea devreme - ca niciodata nu-i prea tarziu pentru dragoste - si te uram, cu bine si rau, cu mic si cu mare, ca asa ne invata partea de pamant intru care Dumnezeu ne-a zambit a nastere. Vad ca fetele se iau de tine - si bine ar fi sa ramana asa - aceste 'hartuieli' fiind bine intemeiate si, as putea spune, firesti, adica new york de new york, masina de masina, sensibilitate de sensibilitate - cum sa te nu te iei de o asa 'marfa'! Si mai vine si descrierea Inei, cu ochii de maslina, deja nu mai am ce sa spun. Speachless, dom'le! Maria incearca mereu lucruri inedite, insa eu sunt sigur ca nu si-a dat seama ca esti si tu in dialogul ei. Ce si-a zis fetita asta mare (a nu se citi printre randuri!!): 'eu fac un dialog despre el pentru a intra in el, acolo unde-i place piticului meu de pe creier sa stea, la umbra de suflet des.' Zis si facut, numai ca nu ii iesi fetii asa cum vru ea, pentru ca si anume laurentiu a pacalit-o! Da! El este, de fapt, inradacinat in sufletele noastre, aducandu-ne apa de cer, si vorbeste din noi - pai nu va vedeti, oameni buni, ca atunci cand vorbiti aici, parca nu mai sunteti voi, va schimbati?! Si asta nu ca lupul cu iezii caprei, nu! Ci, precum profetul si glasul divin. De ce am venit si eu aici? Pentru ca e normal sa aprinzi o lumina acolo unde fiecare-si aduce scanteia. Pentru ca e normal sa mai si spui oamenilor ca ii pretuiesti si ca esti sigur de obarsia voastra comuna - aceeasi apa, si nu Ialomita, ci aceea cereasca. Pentru ca e normal sa luminezi un om care nu are nevoie de lumina, dar pe care lumina il incalzeste, sufleteste vorbind; acest om este Maria. 'E grele, Costele!' mi-am zis, tu nu te apuci de glumite sau de dansuri printre cuvinte, nu vii sa lauzi, dar nici sa-nspaimanti... da' de ce am venit? Am venit a urare, Laurentiu, am venit a urare, Maria, am venit sa impart gandul de cer cu voi, dragii mei, ca, da, ce ciudat, imi sunteti dragi, mult mai! Cu lumini si rugaciuni, Daniel | |
| = felicitari | maria tirenescu [14.Nov.05 09:13] |
| Am citit cu intarziere... Foarte reusita prezentarea, atat forma, cat si continutul. Am citit ceva deosebit. Am zambit, am ras... Felicitari sarbatoritului! Felicitari Mariei pentru colaj si realizare! Cu drag, tuturor, Maria | |