| = relatare despre sine, din babilon | carmen mihaela visalon [27.Oct.05 09:16] |
| in spatele tau toamna- “perfectă pentru nonșalante sustrageri”?,in fata ta?Sinele stergand ferestrele strainatatii pustii. For decades, thoughtful women have been tripping over Jung's concept of the animus. All too often, it has been used to prop up the old idea that consciousness is a masculine affair, one in which women can participate only as second-class citizens. What remains when the animus is stripped of all sexist connotations? What can a woman learn about herself by interpreting male figures in her dreams "subjectively", as expressions of her own psyche, her unlived "masculinity"? Might we understand Animus as an archetype in its own right, a principle to which men too may develop a more conscious relationship.” Iananna-zeita razboiului, intelepciunii, iubirii, esti tu poarta spre cealalta intamlare, a nuntii anima-animus. Recunoaste-te! Maria, iti scriu in mare fuga.Este atat de diferita poezia ta de lirica predominant-anima cu care ne-ai obisnuit:). Iti sta bine si frumos ocultata de mituri, mi-ai dat o tema de suflet.Revin. Pana atunci, multumesc;))) | |
| = de cealalată parte a întâmplării | Corneliu Traian Atanasiu [27.Oct.05 10:36] |
| Empatie, recunoaștere și penitență. Eu numeam asta "nostalgia unui picior de lemn" și mă bucuram că literatura mă scutește de a trăi realmente această "bucurie". Asta nu înseamnă cu nu este o experientă, importantă este calitatea trăirii și răs-fățul întîmplării, întoarcerea ei pe toate fețele, inclusiv cele mai puțin plăcute pentru tine. | |
| = raspuns | maria balan [27.Oct.05 11:29] |
| Carmen, stiam ca vei intelege. it dau dreptate, exercitiul acesta (incomod) a fost altceva decat 'lirica predominant-anima':) de pana acum. Corneliu, bucuroasa ca si aceasta 'personala' ti-a retinut pentru o clipa atentia. nu stiu in ce masura am reusit sa exprim calitatea trairii, am incercat... interesanta ideea ca literatura ne poate scuti sa traim realmente anume 'bucurii'... va multumesc. | |
| = nu știu dacă n-am fost prea laconic, | Corneliu Traian Atanasiu [27.Oct.05 11:38] |
| era vorba de acea identificare cu corsarul cu picior de lemn, și, evident, altele asemenea, experiențe exaltante pe care, slavă Domnului, ne puteam bucura o dată în plus că nu le facem decît citind. Sînt bucurii primejdioase altfel. De ce n-am recunoaște că ele sînt cum sînt fără să considerăm că ar fi frustrante. Norocul nostru e că le-au scris alții și ne-au scutit să le trăim pe pielea noastră. | |
| = ai fost sugestiv, nu laconic.. | maria balan [27.Oct.05 11:52] |
| din spusele unei femei(Jolande Jacobi): "For as soon as a man tries to escape every risk and prefers to experience life only in his head, in the form of ideas and fantasies, as soon as he surrenders to opinions of ‘how it ought to be’ and, in order not to make a false step, imitates others whenever possible, he forfeits the chance of his own independent development. Only if he treads the path bravely and flings himself into life, fearing no struggle and no exertion and fighting shy of no experience, will he mature his personality more fully than the man who is ever trying to keep to the safe side of the road." asa ca...o luxatie( altceva decat o amputare!) poate fi un pretext speculativ a propos de 'nostalgia unui picior de lemn'. sper sa zambesti. | |
| = ferestrele toamnei | bazil rotaru [27.Oct.05 13:09] |
| Straniu exercitiu de instrainare, "tristețe sau boală". Cu sau fara trimiterile de pe net are o tensiune misterioasa in care realul devine bizar-halucinant, ca intr-o perpetua hipnoza. E o culoare lirica mai mult decat convingatoare. | |
| = bazil | maria balan [27.Oct.05 13:36] |
| in legatura cu culoarea lirica aveam indoieli, acum daca tu spui ca ...se vede, inseamna ca asa e, stiu ca nimeni nu primeste nimic nemeritat de la tine:). iti multumesc. | |
| = subtil | LEAHU IONUT FLORIN [27.Oct.05 17:07] |
| subtil dar convingator! mi-a placut mult cum ai inclus pretextul picturii toamnei pentru a realiza o metafora pentru sentimentul, trairea care domina poezia ta. si finalul a fost super-sugestiv desi dupa ce am citit comentariile am ramas cu impresia ca este inspirat din acea Jolande Jacobi (mai exat din "the other side of the road") de fapt, parerea mea este ca starea de spirit pe care ai incercat sa o descrii aici ti-a fost provocata de citirea textului susnumitei din care ai citat. senzatia a venit ca ceva inedit si intens pe care ai simtit nevoia sa-l impartasesti cu ceilalti, iar aceasta este adevarata misiune a poetului si a poeziei. incantat, floryn | |
| = ionut florin | maria balan [27.Oct.05 18:09] |
| multumesc pentru citire si pentru comentariu, pentru 'subtil dar convingator' mai ales... despre restul sa-ti spun ca...s-a-ntamplat oarecum invers:) am ajuns la Jolande Jacobi abia dupa ce am traversat starea, in cautarea unei revelatii sau confirmari. incantata sa te vad interesat si atat de in tema! | |
| = Dupa potop, curcubeul | carmen mihaela visalon [27.Oct.05 19:40] |
| dintr-o tristețe sau boală străina rămăsese fără privire irișii ei despicați trimiteau țipăt de lilieci așa că eu n-am mai plecat. dupa ce te-ai intors...din locul de unde numai iubirea te poate readuce la viata...nu mai pleci...chiar daca ar fi sa vina potopul. "De ce-am vorbit atat de crunt in adunarea zeilor? Tocmai eu care-i zamislisem pe pamanteni, prin voia mea, i-am lasat prada apelor, fara sa misc macar un deget, ci apasandu-i cat mai mult". Potopul provocat va fi cu mult mai puternic decat preconizasera "zeii" : "Prapadul se-ntinsese atat, ca nu mai putea fi oprit. Insisi zeii se-nspaimantara de ce dezlantuisera si se uitau din inaltimi, fara sa stie ce sa faca si cum sa le poata opri." Author: Isabela Iorga http://www.ozn.ro/articol/16/contact.php Dupa al catelea potop, de cate ori trebuie sa ne scufundam ca sa nuntim in adacuri??? | |
| = carmen | maria balan [27.Oct.05 20:56] |
| revin cu raspunsul, comentariul anterior il scrisesem probabil in extra-sesiune, n-a mai fost inregistrat. iti multumesc pentru vizita aceasta la ora de seara, link-ul de la tine mi-a prilejuit o lectura cel putin interesanta (cum de stiai de 'legaturile' mele cu extraterestrii?). eu cred in ET The Extra-terrestrial..:) | |
| = Off topic | carmen mihaela visalon [27.Oct.05 23:15] |
| Maria, Linkul este ineresant dar... amendabil:)...S-ar putea totusi, dincolo de exgerarile si stangaciile articolului, cel care cerceteaza sa descopere cate ceva...Cat despre lagaturile tare cu extraterestii...erau evidente. Recunosc cu usurinta amprenta isiana. Este o calitate, pe care am mostenit-o de la bunica- era venusiana:))). Intr-o buna noapte, voi reveni cu un comentariu.Pana atunci, las marturie ca mi-a foarte placut poezia intreaga, dar mai mult, si mai mult strofa care merge pana in adancuri. _____________________ "chipul ei e atat de frumos. ochii ei stralucesc.privind-o pe ea, dobandesti bucurie, marinimie, putere, o zeita ocrotitoare si un duh pazitor"-traducerea Victor Kernbach | |
| + in fiecare anotimp, oglinda isi schimba culoarea | mihaela visalon [08.Feb.06 00:29] |
| dintr-o tristețe sau boală străina rămăsese fără privire irișii ei despicați trimiteau țipăt de lilieci așa că eu n-am mai plecat. veșmânt după veșmânt până la piele până la os până la tine pe toate le-a smuls. privește-te! recunoaște-te! eram două gemene despuiate - deja mă urăsc - doar că oasele ei se zidiseră în ultima poartă. eu cine sunt banală, de cealalată parte a întâmplării:- ea. Imi place jocul nesigurantei si introspectiei, si spartul intre dinti al inchisorii, sau poate obtinerea secretului ascuns in sambure cu pretul smaltului dintilor; Imi place dedublarea si scindarea, melancolia mucegaind sub pasii de toamna si hotararea ferma de a ramane in tine, in timp ce ea, geamana, purtatorea bagajului de experienta nefasta, dispare barand intrarea in hau, cu propriile-i oase. Schimba te rog finalul pentru ca a venit primavara si nu mai e timp pentru evaziune in punctul mort. Daca este cineva curioas de ce am lasat n semn instelat pe pagina aceasta este rugat sa citeasca nu numai commul de fata dar si "dezbaterea pe fond". De dragul multiplelor registe in care se poate descifra acesta poezie, am sa revin. Cand? In prag de vara, evident! | |
| = de ce... | maria balan [08.Feb.06 10:33] |
| Carmen, de ce te-ai intors la straina aceasta...? eu fac slalom printre capcanele mele interioare, nu stii cu cata abilitate ocolesc traseele periculoase. cu cat aplomb imi condamn la moarte memoriile . nu cred ca doar mie mi se intampla, e lupta tuturor, din care vom iesi invingatori, oricat de saraci sau de desfigurati. pentru ziua de maine, vom apela la trucuri. agreed? | |
| = Hei! | mihaela visalon [08.Feb.06 10:41] |
| Dupa ce ai scris o poezie ca asta, oricat de dor ti-ar fi sa mai pui in scena un truc, n-ai sa apuci sa te bucuri de el. Stii vorba: cum e turcul si pistolul. Ia instarineaza-te de toamna si fa curat pe acoperis. Se intorc pasarile calatoare. PS: Pentru randunelele mele, sper sa gasesti o bucata de sindrila roz.:) Si acum sa-ti raspund la intrebare. De ce m-am intors? De drag. | |