| + "măcar cu atât puteam să fiu de partea ei" | silvia caloianu [14.Oct.05 11:34] |
| In viziunea mea: uneori esti prea sincer, de nu iti mai pasa de poezie - aceasta, oricum, RAZBATE, uimeste, emotioneaza... - si da: "polemic", "polemic"... Ma bucur ca am cartile tale, iti multumesc inca o data, dar...te citesc si aici, te recitesc, daca intru in spatiul acesta si nu gasesc delectante noutati poetice. Aici, unde lumea se aduna la "stele", ca fluturii la lumina, si unde e pacat - din acest considerent -, e pacat sa nu aprind o stea si aici. | |
| = Parere | Andu Moldovean [14.Oct.05 13:03] |
| Mi se pare un poem asa, ca un reportaj despre o aventura cu o chelnarita nurlie presarat cu niste metafore ca o piftie cu boia. Pe mine nu m-a impresionat, si anume deloc, chiar daca m-am adunat la steaua Silviei "ca fluturele la lumina" ca sa o citez pe aceasta. "și numai patru zile vom avea la îndemână timpul pentru a hrăni eternitățile noastre, să ne hărțuim siguranța. de ce se întâmplă așa? - se intreaba oarecum retoric poetul spre finalul acestui poem. O imagine contorsionata a dorintei de dragoste sau doar de sex, oricum nu mai conteaza, pe langa chinul facerii acestei sintagme. Bobadil. | |