| = Allienter | Carmen Voivozeanu [12.Oct.05 13:09] |
| Poezia aceasta construita intre “desi”-uri imi aminteste de grecescul "agapao", a iubi dar si a se multumi cu, a se resemna. Se vede ca nu doar ei traiesc iubirea intre limite. Strofa: "sub fiecare pliu, iubito, pe unde pătrund mă așteaptă-o văpaie, de șarpe, imaginea lui e întoarsă, are dinții întorși, printre care regurgitează luminile cărnii, sunt numai ofrandă, coșar pe înserate" mi-a placut in mod deosebit Vizualizand imaginea iubitei prin ochii tai te-am socotit un cusurgiu si-un revoltat dar cand am ajuns la ultimele versuri si am simtit acea dulce sa-i zic... resemnare: "Iubito, sorb dintre buzele tale inima dulce și moale", mi-am mai "revizuit" parerea desi… Ina | |
| = all i enter | Daniel Bratu [12.Oct.05 13:35] |
| poate fi resemnare, dar e o resemnare in transa, fara cusur calatoriile, tipare, identificari, esentializari in "taietura", microscopul dezvaluie, dar isi incheie rolul topindu-se, ca intr-o "calatorie fantastica", cu dublu sens, al(l)ien ter, all i enter, Carmen, multumesc | |
| + imaginea lui e întoarsă, are dinții întorși, | Maria Prochipiuc [12.Oct.05 14:22] |
| O frumoasă poezie de dragoste, de regret, de duioșie și câte înterpretări nu-i pot găsi, fiindcă există o universalitate în versurile tale, și probabil fiecare își poate lua ce i se pare că-i aparține, eu iau totul, că așa sunt eu mereu. Oricum dacă nu vedeam autorul, să știi că nu te puteam recunoaște în aceste versuri, mi-ar fi fost cunoscute, doar simbolurile, nu vreau să spun că ești schimbător, ci că îmi place acest stil, știu că în ultimul timp, ( nu cel recent fiindcă nu te-am mai văzut) ai tot schimbat stilul scrisului și mi se pare de bine, că în fiecare vers apare noul. Mă întorc la poemul de azi: îți sorb fructe de mare dintre buze, dulci și moi, deși / văd fiecare tăietură în care s-au prăbușit alte guri – semnificații deosebite, viziune marină, descifrez aici femeia abia ieșită din valuri plină de acea frumusețe excitantă pentru ochiul unui artist ( creator de poezie), dar ca orice barbat care își dorește doar el să fie primul ai o stare de regret doar în gând, că au fost și alte săruturi… : sunt microscopul cu ochii imenși, unde și / microbii nectarului, morți, mișună ca șoarecii suri, sub fiecare pliu, iubito, pe unde pătrund mă așteaptă-o văpaie, de șarpe, imaginea lui e întoarsă, are dinții întorși, printre care regurgitează luminile cărnii, sunt numai ofrandă, coșar pe înserate, înghițit de fumul ultimei colibe de sare, - dacă în primul tablou faci descrierea iubite doar în două versuri, bărbatul din tine își găsește mai multe valențe: ofrandă, coșar, dar ești conștient că misterul pe care ți-l va descoperi femeia e ca o văpaie, de șarpe, aici subtil vorbești tot de ea- iubita, ca apoi să te simți a nu fi primul nici în acel moment, ci doar rămâi un coșar înghițit de fum. Ce frumos e bărbatul din versurile tale! Tu ești un călător prin apele roz, aduni în strofa a doua o mulțime de cuvinte simbol, nu încerc să pătrund, trec doar așa ca o umbră mai departe, ca în strofa a treia … să mă duc cu gândul spre altceva… strofa trei chiar dacă stiu că tu ai vrut să spui altceva aici, eu vreau să-ți mai definesc o stare pe care mi-a dat-o versurile acestea mai departe sunt umbre, organele tale, iubito, mi s-au pus pe lentile, în loc de aripi sau pleoape, ca o sfoară încinsă, iederă arsă-n migdale, mă strânge de gât intestinul tău și subțire și-aproape dacă le iau separat de context văd aici, lupta fătului , călătoria lui, spre lumina zilelei spre alt orizont: mă strânge de gât intestinul tău și subțire și-aproape… știu că vei veni cu alte definiri tu, dar consideră o paranteză aceasta și sfârșitul înainte de ulimele două versuri care se repetă e lumea aceasta de care te …pentru a îndulci poemul revii cu primele două versuri ca să nu plece cititorul cu gustul acela amar ( aș zice eu).. Acest poem merită desecat cuvânt cu cuvânt, spui atâtea aici încât trebuie să meditez și poate voi reveni cu alte completări, las și altora bucuria de a se înfrupta din versurile tale. Construcții deosebite, o poezie plină de simboluri, discursul poetic are și accente ironice. Acest poem e un moment (știu ai sa-mi spui imaginativ) din viața ta, unde sentimentele sunt la o anumită tensiune, chiar dacă încerci să le maschezi. Uneori versul este dur și am spus incitant, dar cu modulații prelungit metaforice, e un stil veritabil în care te desfășori și îți stă bine în el. | |
| = Daniel, | Carmen Voivozeanu [12.Oct.05 14:51] |
| revin pentru ca raspunsul tau m-a facut sa cred ca ai avut senzatia ca insist pe "cusururile" iubitei, m-am oprit la ele si am pierdut esentialul. Nu speram sa intelegi asa pentru ca am inceput prin a spune de greci care se "resemneaza" sa iubeasca cu adevarat marea si femeia. Ma intreb doar daca tu iubesti marea. | |
| = parere | Dana Stanescu [12.Oct.05 15:39] |
| Cred ca poezia este frumoasa si am sa revin sa o citesc si cu alti ochi. Insa acum ma incurc in finalul versurilor cam inecacios in DESI , UNDE SI. Nu cred ca sunt rime prea fericit alese din conjunctii sau prepozitii (undeva termini in PE) decat daca se bazeaza pe un joc mai subtil de cuvinte si sensuri. Poate ma zapaceste si inegalitatea versurilor. Voi reveni... | |
| = amandes | Ela Victoria Luca [12.Oct.05 15:58] |
| Mă voi obișnui și cu "intenstin subțire", și cu "șoareci suri", și "vezici", și cu "șobolani" în această poezie viscerală a iubirii. Mă voi obișnui să trec printre carnala redare a metaforelor care curg precum lava dintr-un vulcan pulsional ce erupe dincolo de sublimare. Lentile prin care privim, microscop care mărește de "n" ori până când fiecare celulă devine spațiu de creație. Este ceva în această poezie care contrariază și atrage magnetic, o recitești de multe ori și ai sentimentul că e un laborator al dragostei, în care tu, iubit-cercetător al particulelor și al microbilor din nectar, te plimbi cu halatul ușor mânjit de la un organ la altul, disecând cu o plăcere extatică fiecare lamelă cu țesuturile iubitei. Iar primele și ultimele versuri îmi par ar fi ușile de intrare și ieșire pe care pătrunzi, peste tot, ca un străin, pentru a reveni, fiindcă încă nu s-a terminat cercetarea. Și cred că rar mi-a fost dat să comentez atât de greu un poem, fiindcă am sentimentul că nu mai vortbesc pe limba mea atunci când scriu aici, căci sunt impregnată de imaginile descrise atât de viu în acest "atlas anatomo-fiziologic al dragostei". Remarc ceea ce recunosc mereu în scriitura ta, acest talent de a cuprinde cuvintele pe mai multe sensuri deodată: "îți sorb fructe de mare dintre buze" " sunt numai ofrandă, coșar pe înserate, înghițit de fumul ultimei colibe de sare" " trandafirii dau zahăr în sângele pământului, petalele mor amărui" "ghimpele fierii trecând prin gutui" "iederă arsă-n migdale" "sunt numai o tăietură în care se vor prăbuși alte guri" Aș scrie "mă așteapt-o văpaie", acel ă-o rostit se poticnește în sunet. ;) Și m-aș gândi un pic la final, acel "inima dulce și moale" parcă ar merita exprimat altfel, deși... ;) Ludic amar, ironie mascată, saltimbanc printre metafore, cântec din cimpoi parcă aud citind cu voce moderată poemul tău, parcă aș bea o tequila acuma, tequila cu lămâie și sare lângă o salată de fructe de mare. Ai reușit să mă faci să savurez acest poem, ceea ce înseamnă mult, căci mie nu mi-au plăcut niciodată stridiile sau preparatele crude și nici organicul înversuit. Felicitări, Daniel, bun revenit în stilurile lirice care te cuprind necuprinse fiind! Ela | |
| = Alien enter | Duma Virgil Florin [12.Oct.05 19:18] |
| credeam ca titlul e de la "Alien enter". Asa mi se paruse la inceput, cu tot l-ul dublu lipsa. Asta a propos de strainul dintotdeauna necunoscutul de langa noi. Ca sa nu mai vorbim de cel din... Poezia mi-a placut. Mult. | |
| = multumirari | Daniel Bratu [14.Oct.05 10:00] |
| Maria, multumesc, ai priceperea de a extinde intelesuri, de a le ridica spre Univers, apoi luminezi si dai culoare metaforelor din versuri, istoviri ale transei, interesanta interpretarea strofei a treia, in adevar suprapunere (aproape) inconstienta a cordonului ombilical cu intestinul subtire, nu incerc sa maschez, asta sunt acum, deocamdata, cel pe care tu il dezvalui in forme exegetice de mare har si acumulari, Carmen, multumesc, din nou, cateodata inteleg, altadata doar ma fac, uneori ca da, alteori ca nu, iubind insa si marea, mereu agapao Dana, multumesc, prima data am crezut si eu ca poezia este frumoasa, apoi am privit-o cu alti ochi (lentile de contact albastre - model Brad Pitt, se poarta acum, cand cerul este numai o poarta deschisa pentru norii albi si in plin proces de raspindire a fulgilor de perna) si mi s-a parut mizerabila, fiindu-mi rusine in exces ca am scris-o, o pata pe obrazul neted al site-ului, chiar, finalul versurilor chiar nu era necesar, de fapt nici un final nu (aici am uitat ce voiam sa spun, dar parca suna mai bine asa), cred ca nici inceputul nu-si avea rostul, ba si mijlocul duhneste, de rime slabute, fericite cu ele insele, am fost acuzat in trecut ca le cresc in gradina, asa ca le-am aruncat la un banc de pesti, in locul lor fac abuz nerusinat (iarasi) de rime de-astea vai mama lor(care nu e) de orfane ce sunt si jucause fara motiv, versurile sunt inegale din prea proasta intelegere a democratiei de tranzitie, unele s-au imbogatit nemeritat, "ilicitele", o sa mai revin si eu, daca, hm, poate, cine stie, eu nu, asa cred, sigur, e numai o parere... Ela, multumesc, e impresionant comentariul tau, din el s-ar putea naste alte si alte poezii, analiza psiho-literara care depaseste, cred, valoarea textului comentat, text scris in amalgam de imagini frante, joc de oglinzi si organe, de pierdere de sine ca un castig, asa cum migdalele-amandes dau gust vietii, inlocuind sangele, intr-o calatorie finala, cercetare numai prin renasteri, in care celulele cenusii devin din soareci sobolani, inutili, in cusca, prin asocierea simtirii, perceptiei alien - da, e acel strain, dar nu numai, e si straniu, alienare constienta, e si alinare - fonetic inclus, e si sensul multiplicat, de "all", Virgil, multumesc, titlul cuprinde si sensul pe care l-ai vazut, am precizat si anterior, strainul de langa, strainul din, acelasi cu noi, ai intuit bine, in parte, ma bucur ca ti-a placut textul, mult, cumva surprins (credeam ca ar avea rost sa scriu numai pentru mine si cei cativa prieteni, renuntand chiar o perioada sa mai incurc lumea pe aici cu texte) | |