Comentariile membrilor:

 =  Mi-a placut
Sandulescu Madalin
[07.Feb.25 12:00]
amintirea bunicilor, rugăciunea către ei, ca și cum ar conta mult mai mult decât ce îl rugam pe dumnezeu. Și da, poate că ei sunt cei care ne leagă amintirile de viața însăși.

 =  lucid
Madalina STATE
[09.Feb.25 17:33]
imi place mult ultima strofa

 =  Re
emilian valeriu pal
[12.Feb.25 13:27]
Mădălin, Mădălina, mulțumesc de oprire.

+ ocheanul uriaș
Costin Tanasescu Stefanesti
[13.Feb.25 10:30]
Poate chiar acest text este o rugăciune... Cel puțin finalul îmi confirmă fără echivoc supoziția. În spatele cuvintelor, versurilor există exctenie, voit sau nevoit. Nu știu ce mi-a plăcut mai mult în acest text, imaginile, izul mistic sau construcția, pentru că toate acestea sunt bine conturate. Când poezia vine din interior nu există riscuri, cel puțin în fața receptorului disponibil. Și totuși fac o "aroganță" și evidențiez //obrazul țepos al bunicului// pe care l-am simțit cu nostalgie și într-o furtună emoțională de neînchipuit. Foarte inspirat gestul de a recomanda acest festin liric. Felicitări!

 =  Costin
emilian valeriu pal
[13.Feb.25 15:43]
Onorat de apreciere, cu atât mai mult cu cât ea vine dintr-o rezonanță onestă și disponibilitate.

 =  Emilian,
Maria Mitea
[14.Feb.25 15:54]
o Tachi ai aici, nu poem, - fiecare strofă are inima ei, e un poem aparte,
iar prima strofă este ceva cum rar găsești în poezie,
un singur lucru mi se pare de prisos acolo e ”în așteptarea judecății lui solomon” simt că rupe conecția dintre primele două versuri și versul 4 care e forte, și care are efect mai mare dacă începe direct după versul 2, am simțit o legătură mai strânsă, pentru că ”bărbăția” e legată direct de bondingul băiatului cu ”mama” ( ce e mai greu de imagiant, pe când se crede că e legată de tata)

mi-e doamne sufletul mursecat
ca un prunc de care trag două mame,
m-am pregătit toată viața pentru clipa aceea
în care te trezești dintr-o dată bărbat
și faci din instinct lucruri ferme
durabile
iar clipa aia a venit suplă și sigură
ca o escortă de lux
m-am trezit dintr-o dată bătrân
în orașul acesta care miroase-a năut
și a cânepă
pe toate panourile publicitare am scris
nu există iertare pentru că nu sunt rugi atât de fierbinți să dea înapoi timpul

 =  Maria
emilian valeriu pal
[15.Feb.25 15:44]
Am citit cum ai sugerat și merge și așa, numai că eu aveam în cap sabia lui Solomon, accentuând judecata. Dar e bună și sugestia ta, nu e un text definitiv și merită reflectat la ce ai propus. Mulțumesc de lectura generoasă și sugestia pertinentă.

+ Si eu
Cristina Sirion
[19.Feb.25 08:36]
As renunta la versul cu sabia lui solomon, dar din simplul motiv ca oricum imaginea pruncului de care trag doua mame te duce acolo.

De curand am avut aceeasi luminare, ca viata aproape ca a trecut, si ma infurie cu ce rapiditate si totodata cu cata incredulitate am respins in trecut banalitatea avertizarii.
Bunica-mea dadea in bobi, "hai sa vedem cand vine ma-ta" si nu venea niciodata peste cati bobi zabava se grupau. Credea in iele si ma ingrozeam sa ma uit noaptea pe fereastra, sa nu imi ia ielele ochii sau sa ma innebuneasca.
Bunicul avea si el obraz tepos si nu ajungeam niciodata la pielea obrazului cand il pupam, doar o padure de tepi albi.
Nu pot sa nu las un semn pentru ca sunt si amintirile mele, doar cu mult mai frumos transmise decat as putea sa o fac eu insami.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !