| = din punctul meu de vedere | Ștefan Petrea [06.Jan.25 12:04] |
| e unul dintre cele mai reușite texte ale dumneavoastră... Felicitări! | |
| = Acest text | Ionuţ Caragea [06.Jan.25 12:27] |
| Merită o analiză serioasă. Cred că orice autor vrea așa ceva, un comentariu serios, elaborat, care să nu semene cu altceva. | |
| = prin urmare... | Ionuţ Caragea [06.Jan.25 13:41] |
| prin urmare..., voi analiza eu acest text, fiindcă m-a atins şi fiindcă am şi ceva în comun cu el. În urmă cu 14 ani, în vol. Suflet zilier, abordam subiectul, de o manieră diferită, cu un alt sens, iar în momentul în care am citit textul dv., am făcut imediat conexiunea, chiar dacă a trecut ceva timp de atunci. Vorbeam, pe vremea aceea, de unii oameni şi hainele lor, de unii oameni care poartă hainele altora până găsesc un defect, pentru ei viaţa fiind doar un magazin de cumpărături în care pot proba orice suflet în faţa oglinzii, până se plictisesc... Atunci, desigur, era vorba de altceva, dar haina, iată, ca temă comună, poate aduce idei noi, iar comparaţia ei cu singurătatea, este foarte bună. Singurătatea, în cazul lui Teodor Dume, nu e ca o haină scumpă, după cum spunea Maria Neagu într-un poem, ea fiind ceva cu care omul s-a obişnuit, devenind o parte din el, o parte cu care a căzut la pace, o acceptare a singurătăţii ca fenomen firesc al existenţei, al trecerii timpului. Singurătatea, totodată, are dublă valenţă, îmbrăcând umbra. Această metaforă foarte reuşită se vrea a accentua starea specifică singurătăţii, cu toată liniştea, introspecţia şi extrospecţia specifice ei. O singurătate la care e complice Dumnezeu, fiindcă, nu-i aşa, nihil sine Deo, totul se întâmplă cu voia lui, sub acest petec de cer rezervat fiecărei fiinţe. E şi un vers cu schepsis aici: tocmai de aceea nici nu o probez. Ceea ce denotă faptul că singurătatea nu ţine de mărime, de trup, fiind o chestiune ce ţine de feeling, de trăire, sugerând faptul că ea se mulează pe altceva fără formă, fără mărime fizică, şi anume sufletul. | |
| = Ștefan Petrea | Teodor Dume [06.Jan.25 14:10] |
| mulțumesc pentru trecere și părere! dacă textul e pe gustul cititorului simt o bucurie pe care o putem împărți cu sinceritate! | |
| = Din tot sufletul mulțumiri, dle Ionuț Caragea! | Teodor Dume [06.Jan.25 14:45] |
| nici nu știu cum să încep răspunsul la comentariul dvoastră care, de fapt, este mult mai mult decât un comentariu. Este o analiză în detaliu pe fiecare stare în parte. Este o analiză constructivă,(cum nu prea am văzut pe acest site sub o altă semnătură de autor) din care se învață metodic așa cum și eu voi învăța de acum să rostuiesc cât mai bine cuvântul. Vă mulțumesc, dle Ionuț Caragea pentru tema de meditație pe care mi-ați dat-o și pe care o pot învăța și alții! Am citit și recitit comentariul pentru a-mi însuși înțelesul fiecărui cuvânt. Iarăși mulțumiri și plecăciuni pentru sinceritatea și puritatea comentariului dvoastră elaborat într-un mod direct, sincer și responsabil! De fapt ne-ați dat o lecție nouă tuturora privind modul în care se elaborează un comentariu constructiv pe text. Cu toată stima! | |
| = cu mult drag | Ionuţ Caragea [06.Jan.25 19:40] |
| sincer să fiu, aş vrea să văd cât mai mulţi utilizatori de pe acest site că abordează textele de această manieră, să intre în profunzime, să explice, să evidenţieze elementele pozitive, să ajute la îmbunătăţirea textului, dacă se poate, prin evitarea unor elemente nepotrivite... Îmi plac dialogurile profunde, îmi place literatura, îmi place să am cu cine şi despre ce. Acest site poate creşte enorm dacă, în locul banalelor felicitări şi în locul unor reciprocităţi superficiale, s-ar face analiză constructivă pe texte. Ştiu că asta necesită un anumit efort, ştiu că necesită timp. Dar chiar şi un comentariu mai elaborat, săptămânal, din partea fiecărui utilizator activ, ar schimba situaţia în bine. Mulţumesc şi felicitări! | |
| = Ionuț Caragea... | Teodor Dume [07.Jan.25 08:52] |
| un comentariu care imi bucură sufletul! mulțumesc frumos! | |
| = Permanent | Nicolae Diaconescu [07.Jan.25 09:45] |
| în fiecare dimineață îmi îmbrac singurătatea Aşa simplu şi totuşi profund. Parcă aş fi eu, doar că îmi îmbrac singurătatea şi când mănânc, şi seara şi noaptea, permanent. cineva de sus decupează un petec de cer și ne privește complice Uneori cred că nu sunt singur, din cer mă priveşte Tănţica şi-atunci mă apucă durerea şi încep să gem. | |
| = Nicolae Diaconescu... | Teodor Dume [07.Jan.25 17:11] |
| mulțumesc pentru oprire în pagina mea și pentru aprecieri! să ne citim sănătoși! | |