| + Păi cam așa.. | Emilian Lican [04.Sep.24 09:55] |
| Pământ, carne, sânul care hrănește, sau sânii care hrănesc... Nu mai contează deoarece ele sunt Mame Pământ, iat noi suntem pământul, praful care strălucește prin poezie. Cu bucuria lecturii! | |
| = mulțumire | Nincu Mircea [04.Sep.24 15:10] |
| Mulțumesc pentru înstelare! | |
| = las semn | Stanica Ilie Viorel [05.Sep.24 00:49] |
| Cea mai plăcută e carnea făcută pământ în trupul tău Din sare, apă și cuvânt Ce îmi va fi să fie iară O margine imaginară Prinsă de ochiul gândului Privind la înaltul sânului (unde) Răsăritul devine înserare. - în versul acesta aș folosi "devine" în locul "ajuns" indiferent de varianta aleasă | |
| = alt semn | Stanica Ilie Viorel [05.Sep.24 00:55] |
| Și umbra aripii din care Ființa ți se-ntinde a uitare Ca adâncirea peștelui ce-noată Prin trupul apei de-altădată Dornic se deschidea din gol Ca uitatul gest de-amor | |
| = mai un semn | Stanica Ilie Viorel [05.Sep.24 00:59] |
| partea asta e un fel de refren care propune facerea unei perle? Interiorul ce presează Spre a defini din rază. Inimă care vibrează Însingurarea în stază Înainte de-ai înmuguri Încopciat între stridii Pe marginea unde cade Valul ca flacără ce arde Aprinsă peste morminte. îmi pare greoi ca sens și prea vioi ca pas Notă: scriu comentariile în "straturi" din cauză de forbiden | |
| = și final | Stanica Ilie Viorel [05.Sep.24 01:07] |
| Tu, carne și fior de stare, a primei visări chemare, Te rog, străbate-mă mereu Precum din cer fulgerul zeu Care lovește spre-a aprinde Adâncul cu întins fierbinte Dincolo de smârcuri, unde dorm Mormolocii care visează enorm Deveniri largi, necuprinse Fiara inimilor prinse În zbaterea lor (primă plină)- nu prind sensul aici Cu răsărituri imaginare! spor! | |
| = Sper să nu fie cu supărare | Amanda Spulber [05.Sep.24 01:28] |
| Aici "Tu, nesfârșirea, în a cărui gol" Corect este: în al cărei gol fiindcă golul (masculin) aparține nesfârșirii (feminin). Aici "Înainte de-ai înmuguri" Nu îmi dau seama la ce se referă. Dacă este înainte să îi înmugurească valul, atunci corect este de-a-i. Dacă se referă la tu ai înmuguri, atunci e scris corect, dar sună greoi. Aici "Adâncul cu întinderi fierbinte" Cred că este întinderi fierbinți sau întindere fierbinte. "Deveniri de necuprinderi întinse" E pleonasm, necuprinderea este întinsă prin faptul că nu are limite, se poate accepta ca licență poetică, deși nu este neapărat necesar fiindcă versurile nu respectă o structură strictă. E alegerea autorului. Sau poate are sensul de etalate. | |
| = recunoștință | Nincu Mircea [05.Sep.24 23:56] |
| Nu mă așteptam ca acest poem să producă atâtea valuri! Oricum, vă mulțumesc pentru corectură, atenționări și interpretări și vă asigur că toate îmi sunt și îmi vor fi de folos! | |