| = Părere | George Pașa [10.Feb.24 18:37] |
| Asta cu „soarele străpunge ziua” mi se pare cam aiurea, fiindcă soarele aduce ziua. El poate străpunge norii. Mă rog, cred că nu merge nici ca metaforă, fiindcă metafora se realizează și ea prin transfer de sens, analogie etc. Nu-i un text lipsit de sensibilitate, de aceasta să nu te îndoiești. | |
| = Vrei să fie adverb? | George Pașa [10.Feb.24 22:23] |
| Dacă "ziua" ar trebui să fie adverb, inversează puțin ordinea cuvintelor, să fie clar. | |
| = Pasa, | Maria Mitea [10.Feb.24 23:24] |
| Multumesc mult de trecere si sugestie, apreciez! am schimbat cu “ soarele mangaie ziua” ce zici, M, | |
| = Spun: | George Pașa [11.Feb.24 19:02] |
| Ar fi bine, dacă ai pune și diacritice. Eu nu propun nimic autorului el este suveran, doar spun ce mi se pare că n-ar fi în regulă. | |
| = Pașa | Maria Mitea [11.Feb.24 21:32] |
| ai dreptate, ams chimbat de pe telefon cuvântul, nu m-am gândit la diacritice, corectez acuma, mulțumesc mult! | |
| = Nu te misca, nici nu zambi! | Victor Țarină [11.Feb.24 21:53] |
| Am remarcat poemul. Frumos spus soarele mangaie ziua. Soarele a fost creat dupa ce s-a ivit lumina, ziua si noaptea. Dar e mai bine decat strapunge, cum zice George. Noi astia cu ochi albastri ne simtim:) | |
| = cei cu ochi albaștri, și cămăși albastre, | Maria Mitea [11.Feb.24 22:09] |
| vă simțiți fluturi :) Victor, îți doresc o duminică cu soare și cer senin pe partea ta de glob! :) | |
| = Un fluture albastru dă un astru | George Pașa [14.Feb.24 16:59] |
| Iar soarele, în timp ce se-așeza, tot la ea se uita, iar la dânsul, ba. Glumesc, desigur. Am recitit textul acesta. La început, mi se părea simplist. Acum parcă îl văd simplu, nu simplist, ceea ce e de bine. Adevărul este că nu totdeauna metaforele și cuvintele cele mai pompoase fac poezia. Uneori, chiar deloc. Mi-a plăcut, totuși, starea creată, inclusiv prin repetiția din final. Pare un fel de incantație a celei rămase parcă în admirație pentru chipul celui încremenit întru frumos (dacă mi se permite această aberație pompoasă!). Recunosc, nu e stilul care mă atrage în ceea ce scrii, dar încerc să fiu obiectiv și să acord un semn de apreciere pentru textul acesta, fie că este în această apreciere și o doză de narcisism (vezi imaginea „albaștri ca cerul, ochii tăi”!). O steluță albastră reginei! | |
| + Al naibii fluture! | George Pașa [14.Feb.24 17:01] |
| De fapt, nu steluță, ci fluture albastru dădusem. A zburat pe cer și abia l-am prins. (!) | |
| = de fapt, | Ottilia Ardeleanu [14.Feb.24 17:40] |
| titlul (repetat) face toată treaba. asta mi se pare de luat în considerație. spor, fată dragă! | |
| = Ottilia, | George Pașa [14.Feb.24 17:53] |
| Mai greșesc și eu. Da, titlul se repetă. Îți mulțumesc pentru corectură! | |
| = * | George Pașa [14.Feb.24 18:04] |
| Apropo de „ochii ca cerul albastru”: aș fi scris „ochii cum e cerul albastru”, să evit cacofonia. Dar poți lăsa așa, că nu se face gaură-n cer! | |
| = * | George Pașa [14.Feb.24 18:06] |
| Adică: „albaștri cum e cerul, ochii tăi”, să se păstreze ritmul cerut. | |
| = Ottilia, Pașa | Maria Mitea [15.Feb.24 14:23] |
| MUlțumesc mult de trecere, și fluture albăstrui! :) Pașa mă uitam acuma la ”albaștri ca cerul, ochii tăi,” să scriu ” ochii tăi, albastrul cerului” | |
| = E bine și cum e acum | George Pașa [15.Feb.24 15:58] |
| Dar ai uitat virgula acolo. (!) | |
| = Pașa | Maria Mitea [15.Feb.24 16:16] |
| bine zici, of doamne, da, pun o virgulă, și pentru că am aflat că-acasă-i primăvară, drept recunoștință am să trimit o pasăre măiastră la fereastră să-ți cânte zi și noapte, :) | |
| = Ha-ha! | George Pașa [15.Feb.24 16:51] |
| Nuuuu! Ideea era că ai uitat virgula între subiect și predicat. Nu am zis ca mai trebuia încă una. :) Nu mai interveneam, însă, am dat fluturele ăla albastru și sunt și eu respons abil de eroare. | |
| = Hi, hi, :și, m-ai încercat di minti :) | Maria Mitea [15.Feb.24 17:07] |
| Pașa, scumpule, poate sunt doar un robot automat, :) m-ai știi, bine, back to no virgulă intre adună și albastrul cerului, i like that more, no coma, :) | |
| = da, liniuță | Maria Mitea [15.Feb.24 17:09] |
| e bine, mi se pare că este o legătură între adună și albastrul | |
| = Tot e virgulă între subiect și predicat | George Pașa [15.Feb.24 17:12] |
| Da, tot vorbeam eu într-un text de dialog imaginar cu IA. Glumesc, desigur. Nu, tu ești M.M. IA nu știe de gluma. | |
| = Văd că tot n-ai înțeles | George Pașa [15.Feb.24 17:42] |
| Între ”ochii (tăi)” și „adună” nu se pune virgulă”. Asta trebuia să corectezi de la început. Cuvântul „ochii” e subiectul, „adună” e predicatul. (!) Scuză-mă, promit să nu mai umplu pagina cu atâtea comentarii. Și, până la urmă, e treaba editorilor. | |
| = :), | Maria Mitea [15.Feb.24 19:58] |
| da sunt groaza IA - ale :), nu m- am gantit la subuect si predicat, dar mi- am imaginat cum e pauza intre ochi , ca atunci cand te hiti la cineva in ochi si totol se opreste pe loc , si e pauza, sper ca e bine acuma, :), Multumesc Pasa pentru rabdare si diligenta, si jur sa nu mai pun virgula intre subiect si predicat, :) | |