| = domnule Popovici, | Ștefan Petrea [09.Feb.24 10:40] |
| pe lângă prozaic aveţi aici multă poezie... N-am stea dar primiţi felicitările mele din suflet! | |
| = Că aici la Pescărie scrii un vers și cânți o mie | Pasa [09.Feb.24 17:03] |
| Știu că este un text de jurnal, dar nu ascund că mi-ar plăcea ca totul să fie poezie, într-un întreg unde un vers să cânte cât o mie. Totuși, sunt conștient că aproape fiecare rând de aici e la locul său. Nu scund, de asemenea, că prefer și proza poetică, de tipul celei scrise de Antunes. De aici, iau cu mine versurile în prozodie clasică, amintind, nu numai prin măsură și ritm, ci și prin viziune și ușoara notă sarcastică din unele versuri, de Mihai Eminescu. Uite că romantismul ca stare de spirit nu a dispărut nici din ceea ce scrie I. M. Popovici. | |
| + Și steluța albastră | George Pașa [09.Feb.24 17:04] |
| De aici, de pe varianta veche a site-ului. | |
| = Uşile sunt deschise, urcă | Ioan-Mircea Popovici [10.Feb.24 06:54] |
Ambilor, mulțumirile mele să vă fie semne de prietenie…"Minuni mai mari ca omul nu-s", Sofocle. Chiar acum când toate-s spuse și nimicul prinde rost/ i cel mic răsturnă-n semnul mirării/ semn potrivit zicerilor mele…Cu António Lobo Antunes, mi-ai dat un nume pe care-l voi întâlni-n primăvara aceasta, într-un fel sau altul. “Pe râurile ce duc...” voi regăsi bucuriile vieții pe râurile mele. “Explicația păsărilor” și “Tratat despre pasiunile sufletului” îmi vor aduce aminte de diminețile Sloteriste de Marți, de la Universitate, după care, mergeam pe jos, pe Republicii, până la Armenească. Vis-a-vis, la numărul 50, deschideam o poartă mare, făceam câţiva paşi şi sunam la un clopot, ca de talangă, trăgând de mâner, un fel de cap de lup dacic. De la mansardă, din atelierul său, Ștefan Câlția deschidea o fereastră și-mi spunea, “uşile sunt deschise, urcă”. În faţa uşii, baloţi mari cu bumbac, ca nişte nori pufoşi, aşteaptă. Ce faci cu saltele astea? Fac hârtie pentru cărţile mele de gravură. Pe şevalet, personajul din ultima pânză pictată, “Pescar cu tichie verde” era martorul întâlnirilor noasrte, pânâ când l-am luat cu mine-n Galeria de la Pescărie cu care am deschis Colecția Poveștilor pe Pânză… Non Ho L'Eta https://www.youtube.com/watch?v=aX9IYTFjiik | |