| = De pe scaunul albastru | Pasa [08.Feb.24 18:32] |
| Sunt vreo două cuvinte unde lipsește o literă, dar se mai întâmplă. Mă refer la „gâduri”, „peronaje”. În rest, textul este curat, cu un incipit original. Cred că ace amestecare a timpurilor ține de timpul interior sau de o perspectivă misterioasă. Nu zic mai multe, că ați adăugat și un cântecel ce-al meu și ar însemna să mă laud singur. Doream doar să spun că am scris acum și am postat adevăratul „cântec de la capătul digului”, iar cel adăugat aici ar fi, mai degrabă, „joaca de-a vacanța”. Mă rog, se poate și inversa perspectiva, nu știu cum le vedeți dumneavoastră. | |
| + Îmi plac astfel de gânduri... | Emilian Lican [08.Feb.24 19:30] |
| Mai ales așa ca între veteranii agoniei... :) ,,George Pașa: Se-așterne roua pașnic prin livezi" Cum îmi place și: ,,Și cum ne cheamă Lătratul (d)e Câine" ,,d-ul" ăla, cred eu că trebuia: ,,D", altfel ar fi fost cotect și așa: ,,Și cum ne cheamă lătratul de câine" Mai sunt câteva scăpări inerente... dar, una peste alta m-a bucurat lectura textului și poate nu greșesc cu ,,luminița"...! :) | |
| = Azi o floare, mâine-un Soare… | Ioan-Mircea Popovici [09.Feb.24 07:33] |
| Peninsularul meu, Yannelis-Alexis Pipirig/ Oricum ar fi vremea, iese cu noaptea-n cap, pe Dig/ Cu șevaletul și cu lansetele de țaparină/ Cu sufletul plin de Mare și de Lumină…/ Se făcu poveste-n suflet, ca un zâmbet trecător/ spre poiana cu stupina și cu apa de izvor…/ Nu-ți mai bate cuie-n gânduri/Lasă-le din floare-n floare/ Și pe pânza ta apare/ Azi o floare, mâine-un Soare… | |