| + Frumoasă zi! | Emilian Lican [28.Jan.24 09:39] |
| ,,Eu și Îngerii mei. Nu vorbesc despre ei așa cum nici ei nu vobesc despre mine." Așa de matinal, la ora 3:45, ați vorbit de fapt cu unul dintre îngerii dumneavoastră păzitori, crezând că dialogul interior este cu propriul sine... Am lecturat cu bucurie și vă doresc: O Duminică liniștită! | |
| = ...pot... | Miclăuș Silvestru [28.Jan.24 10:37] |
| să îmi exprim satisfacția lecturii mai cu seamă prin următoarele două pasaje: * „Iubirea vieții mele este precum anotimpul în care trăiește. Iarna povestește, primăvara înflorește, vara pârguiește și rodește și toamna numără bobocii.” * „Țărmurile toate s-au trezit în mine. Un țărm trăiește clipa răsăritului, altul, clipa apusului. Între ele, ziua mea de azi, cea mai nouă zi din viața mea.” Sănătate, inspirație îngerească la scris, spor în toate...! Duminică plăcută! | |
| = Sămânță de mulțumire | Ioan-Mircea Popovici [29.Jan.24 05:51] |
În rugăciunea de mulțumire pentru prietenia și prețuirea voastră, nu fac trei pași pe Scara Fără Nume de la Pescărie și pe Arcadele Pontice și Peninsulare dau de BĂTRÂNII DE LA FAR… Trecând la celălalt capăt al scării dau de Cel care zice… Lume multă stă să vadă Cum stau stelele să cadă Cântă pasărea măiastră, zboară prin zăvoi Nici o flacără nu arde dacă nu-i din noi… https://scarafaranume.blogspot.com/?fbclid=IwAR3q8JJRo7uHJAmOvHaSwQDinxgaNHGj5GT04fKbXEUHSZVb4PvPld0C42k Între Ordine și Hazard există o mie de Punţi și Scări pe care omul le trece zilnic. Uneori le trece bine şi se bucură, alteori pică de pe ele în hăul tristeţii. La orele dimineţii, totul pare posibil… Iau pana gândului şi-o înmoi în călimara neproiectelor şi a neadreselor. Evanescenţe, cuvinte-nedeterminate dar pline, geografii de alte tipologii, aprinse, şoptite, se ordonează în haosul aparent al libertăţii visului. Trec zile şi eu, scufundat în noua pasiune, mă înfrăţesc cu fraţii lui Yannelis-Alexis Pipirig, fixând golul de dincolo de casa cu iederă în aspiraţia la viaţă a celor care şi-au lăsat gândurile în plimbările atemporale pe dig şi-n discuţiile aprinse la „Cina cea de Taină…” Vine în povestea noastră visul încărcat de dor Ca un cer după furtună, plin, senin, cu nici un nor O lumină de niciunde ţine-n noi clipele lungi Ca atunci când bucuria o trăim numai în lunci... S-a lungit în mine cântul, clipa a-ncolţit un gând, viaţa noastră-i o culore, cer şi mare şi pământ. Din pământ creşte o floare, cu seminţe zburătoare între Minte, Inimă și Mare. De la Nimic la Punct, de la Punct la Linie şi de la Linie la Suprafaţă, trecerea este precum încolţirea seminţei, a castanei, a sâmburelui de caisă… | |