| = las semn | Stanica Ilie Viorel [11.Jan.24 00:24] |
| "mă uitam în urmă la acele verzi cum se scuturau printre fulgi îngrozită că vom ajunge cu bradul chel " cumva aș modifica această parte, prin excluderea "acele" care nici nu pot fi înlocuite cu frunze aș opta pentru o formulare de genul: mă uitam în urmă cum bradul se scutura și-n urmă rămânea o dâră verde printre fulgi eram îngrozită că vom ajunge acasă doar cu crengile goale (și "chel" îmi pare nepotrivit) oricum, din această parte mie mi se transmite întocmai starea aceea pe care o trăia fetița, teamă și îngrijorare, dar și speranță și bucurie pentru ceea ce rămânea nealterat, indiferent de forme, și anume magia! dincolo de realitatea descrisă, desprind această nuanță: într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, cel care a știut să se bucure a primit bucuria, poate chiar mai intens decât cel care s-a obișnuit cu ideea că tot ceea ce are i se cuvine mi-a plăcut această destăinuire deloc copilărească | |
| = revin | Stanica Ilie Viorel [11.Jan.24 00:38] |
| mă uitam (în urmă) cum bradul se scutura- fără în urmă, căci urmează a se spune asta | |
| = Despre sugestii | enea gela [11.Jan.24 09:59] |
| Voi renunța la expresia/locuțiunea în urmă. Că ai dreptate. În rest, textul așa rămâne, deocamdată. Mulțumesc pentru atenția cu care ai citit textul și ai asumat mesajul transmis de mine. | |
| = Revin | enea gela [11.Jan.24 10:01] |
| Am înlocuit cuvântul acele cu un altul, pentru eufonie: ramurile. | |
| = Gela | Stanica Ilie Viorel [11.Jan.24 11:35] |
| ai găsit soluția perfectă! nu știu chelul acela cum este primit de alții, dar dzcă e să fie... așa să fie:)) toate cele bune! | |
| + E | Liviu-Ioan Muresan [11.Jan.24 13:16] |
| o poveste frumoasă, par amintiri reale, așa că e autentică. | |
| + Deosebi și empatizez cu: | Emilian Lican [11.Jan.24 16:15] |
| Toți brazii! | |
| = Da! | enea gela [11.Jan.24 19:02] |
| Liviu Ioan Mureșan, bună intuiție! Povestea, în mare, e reală. Mulțumesc! | |
| = Și pentru toți copiii fără brazi! | enea gela [11.Jan.24 19:04] |
| Emilian Lican, poezia este o lirică a măștilor noastre. Mulțumesc pentru stea! | |