| = Ilie, | Maria Mitea [01.Jan.24 19:23] |
| îmi place cum te-ai jucat aici, :) poate ce nu-mi place este anume cuvântul trebuie, care impune , după ce la primul paragraf începi cu ” îți poți închipui că a fost un început, ... ” mi-ar fi plăcut să fi rămas pe ”Inchiuire ” să dezvolți din perspectiva aia, ... și la noi se folosește mult ”trebuie” care eu acuma îl văd ca ”must” din engl, care sîn engl se folosește în cazuri extreme, ....” trebuie să cauți întregul în adâncul din tine, să îl pătrunzi; și nu va mai fi să fie gol,” trebuie, inpune, nu oferă spațiu, eu așa simt, mai degrabă o sufocare prin ”trebuie” și aici mi se rupe firul, dorința de a mă cunoaște în profunzime ... ”un ordin de armată” :) e ca o armă ... și totuși în legeritate, detașare atingem adâncul mult mai ușor, involuntar, prin a simți, e vital a simți, cșinu a gândi ... pentru că sinpui ”trebuie” ” e care apoi de împinge să faci rpomisiune,a:) ”și nu va mai fi să fie gol” :) ei na, :) chiar aș zice, că poți găsi, descoperi un mai mare gol deghizat în vid, unde toate cele neatinse, pierdute, neavute, dorite, abandonate, visate, toate cele neglijate, neînchipuite, avute, neavute, străite, netrăite, es adună , se strângc ( în tine)a clamama lor acasă” p și mai citesc, ”și va respira.” iar o promisiune, interesantă, care duce promite spațiu, ... dar apoi cazi în ”trebuie” care e un ”must” c.. mi-ar fi plăcut să fi scris un pic detașat imi place partea asta, aș lăsao așa cum este ” căci, înainte de a prinde apele, ai știut să te așezi între ele; numai separate lumile pot avea grijă una de cealaltă. în apele de jos a crescut, cuminte, poezia lumii ăsteia, ocrotită de placenta cerurilor, din care și-a potolit setea și foamea, sorbind apele de sus. dar te-ai obișnuit să dormi și, obosit, ai lăsat neprivirea să adăpostească întreaga așteptare. ”numai separate lumile pot avea grijă una de cealaltă.” și totuși nu este și aceasta o iluzie a noastră, oamenilor, că lumile sunt separate, care vine din aceiași minte (cultivată să separe) și care are tendința de a se manifesta în tot ce face prin divizare, segregare ...., se impune prin separarea ființei, a întregului, a cosmosului, ... divizăm totul, ne divizăm pe noi înșine prin gândire, apoi , ”așteptarea.” care este o stare psihologică, o stare dependentă de minte, nu de ființă, .... | |
| = și La Mulți Ani Ilie! :) | Maria Mitea [01.Jan.24 19:24] |
| *** | |
| = La mulți ani, Maria! | Stanica Ilie Viorel [01.Jan.24 19:43] |
| cu multă poftă de analiză ai intrat în 2024 "trebuie" să fie ceva de bine! și bucuros să observ aceasta pe textul meu "se impune prin separarea ființei" uite că și tu folosești trebuie= impune însă, da, despre separare este vorba, nu despre divizare când am scris textul am gândit să dezvolt ideea folosind termenul "divizare", dar nu ar fi fost potrivit pentru ceea ce am căutat să spun voi analiza sugestia te referitor la acel "trebuie" momentan așa simt că este, respectiv "obligatoriu să faci astfel, ca să..." dar voi analiza și varianta liberului arbitru, vedem mulțumesc! | |
| = Impresie | George Pașa [02.Jan.24 17:39] |
| Mi-a plăcut mai mult paragraful acesta: „căci, înainte de a prinde apele, ai știut să te așezi între ele; numai separate lumile pot avea grijă una de cealaltă. în apele de jos a crescut, cuminte, poezia lumii ăsteia, ocrotită de placenta cerurilor, din care și-a potolit setea și foamea, sorbind apele de sus. dar te-ai obișnuit să dormi și, obosit, ai lăsat neprivirea să adăpostească întreaga așteptare.” În rest, cam multă ariditate în filosofare. Spor! | |
| = George | Stanica Ilie Viorel [02.Jan.24 20:14] |
| mulțumesc pentru semn voi reciti să văd dacă observ ceea ce ar fi de îmbunătățit | |
| + înainte de a prinde apele... | Teodor Dume [04.Jan.24 12:12] |
| esențe tari una după alta ceea ce mă face să cred în această scriitură și să luminez calea cititorului înspre lectură "șteptarea. între dimineață și seară vor fi nefacerile unui timp în care doar vei privi în jur și vei cunoaște clipele așteptării. ai tot timpul care nici măcar n-a avut început și nici sfârșit n-a avut, doar o prezență a singurătății. căci, înainte de a prinde apele, ai știut să te așezi între ele; numai separate lumile pot avea grijă una de cealaltă. în apele de jos a crescut, cuminte, poezia lumii ăsteia, ocrotită de placenta cerurilor, din care și-a potolit setea și foamea, sorbind apele de sus. dar te-ai obișnuit să dormi și, obosit, ai lăsat neprivirea să adăpostească întreaga așteptare." sprecieri! cu sinceritate t. dume | |
| = mulțumesc pentru sfat | Stanica Ilie Viorel [04.Jan.24 12:39] |
| și pentru apreciere An nou cu toate cele bune! | |
| = precizare | Stanica Ilie Viorel [04.Jan.24 17:45] |
| "să luminez calea cititorului înspre lectură" am citit în interpretarea următoare: să îl îndemn spre lectură (cu referire la mine) :)) dar primesc și această variantă, ca sfat sau îndemn cine știe, poate așa a fost să fie, să citesc în altă notă:) toate cele bune! | |
| = interesantă | Miclăuș Silvestru [04.Jan.24 23:04] |
| „pribegie” pe distanța a circa 40 de... rânduri de cuvinte scrise pentru a găsi adevărul: „drumul său nu-i spre altundeva, e spre a sa origine.” Îmi place mult: „fiecare strop de cunoaștere, va fi fasciculul de lumină pe care îl vei urma atunci când vei lăsa privirea în jos; îți amintești, acolo te întorci când vei căuta altceva - acolo, în adâncul din tine.” Neclară-mi este afirmația: „fiecare îmbucătură are locul sau în trupul tău și aduce în tine praful stelelor care a poposit între apele de jos și apele de sus.” ...este „sau” ori „său”... ca să-mi clarific... înțelesul neclar. Cu urări de mult mai bine și spor. | |
| = Silvestru | TEGO [04.Jan.24 23:49] |
| acolo este "său"... am corectat acest text doar ce l-am scris zilele trecute (este o serie de compuneri adăugate... se poate observa din format- acolo unde am pus semnul *) în vreo 2-3 nopți a fost ca o respirație, o idee "inhalată" care a pulsat și am simțit nevoia să "o expir", aproape o viziune, dacă nu-i prea pretențios termenul acum, citind pasajele citate de tine, foarte vag îmi aminteam de ele a fost nevoie să caut în text, să recitesc totul ca să regăsesc conceptul și să-mi reamintesc mulțumesc pentru semnul lăsat | |
| = Stanica Ilie Viorel | Teodor Dume [05.Jan.24 13:03] |
| ați interpretat greșit comentariul meu Îndemnul era îndreptat spre noi cititorii de a nu trece neobservat acest text pe care l- am înstelat Îmi pare sincer rău pentru neînțelegere Știți vorba aia" uneori când vrei să faci bine iese rău" | |
| = Teodor | Stanica Ilie Viorel [05.Jan.24 13:21] |
| asta spuneam în al doilea comentariu, faptul că inițial interpretasem greșit de aceea am revenit, ca să explic de ce mulțumeam pentru sfat:) mulțumesc încă o dată toate cele bune! | |
| = chiar mult | Stanica Ilie Viorel [05.Jan.24 13:24] |
| în al doilea răspuns am spus că nu m-ar fi deranjat nici dacă era un sfat îl primeam cu plăcere deci, nu s-a întâmplat nimic rău, din contră | |
| + Notare a pașilor, prin omul cumulus, fără a despărți elementele de simțire și de | Iulia Elize [09.Jan.24 19:11] |
| Mi-a plăcut, este aici un compendiu. Cine îl citește cu atenție, poate pricepe multe, și sunt anumiți pași. E un suflet care însoțește absolut toți pașii, e un om care simte tot ceea ce trece și scrie în timp ce a conștientizat și a simțit. Da, este un poem filosofic și senzorial, de multe stele... Cu drag, am trecut... | |
| = Iulia | Stanica Ilie Viorel [09.Jan.24 23:10] |
| acest text este precum o respirație, un fel de gest instinctiv am fost nevoit să îl scriu nu prea știu să explic, dar știu că așa a fost am simțit, am văzut, am scris... completând pasul următor al călătoriei mă bucur să aflu că ai primit cu interes cele spuse cât despre apreciere, am zis deja, mă simt răsfățat azi mulțumesc! | |