| = “săniuș pe derdeluș“ | Zavalic Antonia-Luiza [07.Dec.23 03:22] |
| “căciuliță din lâniță, cizme calde cu blăniță, săniuș pe derdeluș, bujorei pe obrăjori, bulgăreala merge-n toi, așteptată cu fior“ O atmosferă magică în care miroase a copilărie, a cozonaci cu ceai fierbinte ori ciocolată caldă. Poezia ta a recreat un tărâm de vis, care a prins viață numai prin cuvintele tale. Frumos, felicitări Maria! Cu bucuria lecturii. | |
| = mulțumesc, Dragă Antonia, | Maria Mitea [07.Dec.23 03:34] |
| dimineață am fost isteață, dar după o zi de muncă mai am crezut că nu mai ajung la Bulgăreală, :) da uite, Dumnezeu e bun, mi-a dat putere, și readus, întradevăr, o stare de vis, am retrăit acel moment, și zi, și copilăria a reînviat, ca copil aveam o mare bucurie când ningea, nu se compara cu nimic, în sinea mea, mereu mă întrebam: - da de ce mama nu vine să se dea cu sania, sau să ne batem cu bulgări, și atunci chiar mi-am umplut buzunarele cu zăpadă, :) | |
| = Deci: | Emilian Lican [07.Dec.23 04:30] |
| ,,parcă-ar ninge tot cu zahăr" Superb! | |
| = da, cu zahăr, | Maria Mitea [07.Dec.23 04:38] |
| :) c-am așa, ne băteam cu zahăr, și m-ai și mâncam, Emilian, mulțumesc de lectură, și ”Superb” ! | |
| = despre | Ștefan Petrea [07.Dec.23 07:19] |
| Da, excelent de bine scris, poemul are o muzicalitate care te acapără, imaginile sunt pe măsură, bravo! | |
| = Nu întâmplător | Ioan-Mircea Popovici [07.Dec.23 08:32] |
| Nu întâmplător Stând de vorbă-n versuri albe Albăstrite de punctul albastru, căzut din Nesfârșit Pe clipa lungă de acum Jumătățile inegale de Infinit s-au întâlnit Și, spre norocul lor, s-au iubit prin neatingeri Cu a fi și a nu fi într-un bulgăr cu a ști Rostogolit pe dealul nins cu Fulgi de Poveste Lăsând în urma lui o cărare coborâtoare la Mare Prin Poarta de la Mijlocul Plajei cu Suflet Acum și aici, tragem la sorţi o poveste în versuri Un vers spun eu, altul tu, rupând, din când în când Nuanţele cerului cu norii de la Histria, din cetate Sau de la locul acela din stuf, unde pescuiam versuri Adunând câţiva ani într-o singură zi… | |
| = pe uliță | Stanica Ilie Viorel [07.Dec.23 08:48] |
| odată fost-am copii pentru totdeauna rămas-am așa! am simțit și jocul, și aerul rece, și fiorul, și mângâierea toate au răzbit din poezia ta! frumos! | |
| = Maria, | Ștefan Petrea [07.Dec.23 11:49] |
| când te trezeşti dă-mi un telefon... | |
| = Maria, | Ștefan Petrea [07.Dec.23 12:39] |
| îmi cer scuze, dar în marea zăpăceală ce mă aflu n-am sesizat că tu de fapt eşti în concurs... Scuze! p.s. dar rămâne valabilă rugămintea... | |
| = Cred că | Liviu-Ioan Muresan [08.Dec.23 13:59] |
| e singura poezie din concurs pretabilă bulgărelii. Un aer de iarna pe uliță, un clasicism bine strunit și redescoperit printre artificiile zilei, chiar inteligente părînd. Îmi plac asonanțele, ruperile de ritm, doza de umor (foarte bine dozat), o poezie revigorantă. | |
| = eu văd | Miclăuș Silvestru [08.Dec.23 15:47] |
| diminutivele dezmierdătoare... o plăcere pentru cei mici... primite cu plăcere și de cei vârstnici. De intervenit ușor la: - „tare:-lasă-mă” - „-v-ați bătut” - „ti-am adus și ți-i un bulgăr” ... de ce n-ar fi și... bulgărași? ... conform educației primite, ionel și lenuța își pot primi câte-un bulgăraș pentru lipsurile vizibile... nu? Lecturat cu plăcere, cu zâmbetul pe buze! Urez mult succes! | |
| = Mărie, o să repet ce spunea LIM, | BogdanGeana [08.Dec.23 19:48] |
| pentru noi, românii, poezia ta se înscrie la „brand” de iarnă. Dar nu pentru că ar exista un canon pe care cei mai conservatori dintre noi îl respectă, ci pentru că sufletul românesc, pentru că acea vale-deal de la Blaga, în consonanță cu anotimpurile (aici George sper să se bucure) reclamă drepturi egale pentru primăvară, vară, toamnă și iarnă. Iar cea mai iarnă dintre toate, la care sufletul nostru tresare este „iarna lui Coșbuc”, plină de pitoresc, ca un armistițiu în toiul tumultuos al vieții, ca o alternativă la capătul despărțitor al calendarului. Iar tu ai cuprins toată acea bucurie, excelând într-un intimism de dicționar. Și dacă o să fim puțin atenți o să înțelegem că „pe uliță” sau în miejii satului palpită raiul, câtă vreme la oraș sau orășel, albul iernii este layoutul pentru sângele prelins de la abator (Bacovia). În concluzie, după ce a apărut poemul tău acest concurs se putea opri. Din respect pentru cine am fost și cât de sinceri am fost, din respect pentru părinții, bunicii sau idealul pe care nu l-am avut, care iarna completau feeria. Din nefericire pentru tine, trebuie să faci față la 12 țicniți care la fel de sinceri se confesează și ei. Rămâne să vedem dacă realismul socialist bate dorul de copilărie, de mușcate și gutui în fereastră și de ciorapi-scoarță. P:S. Tu și cu Emilian aproape că aveți nișele voastre!!! Sau niște loje. (Cât poate fi de întâmplător că poezia în limba română curge, după mine, parcă mult mai ingenios în versurile lui Carlas, Irina Rimes sau Satoshi? Felicitări” | |
| = Felicitări | Sorin Stoica [09.Dec.23 16:32] |
| Bravo Maria! Îmi lipsea mirosul de sat românesc autentic. | |
| = Sorin, Muțumesc mult! | Maria Mitea [10.Dec.23 17:12] |
| Mă bucură trecerea și semnul! pentru mine Bulgăeală cu zăpadă nu înseamnă nimic altceva decât copilăria, copilăria, - sat românesc autentic, viu ca apa din izvor, unde sa născut enernitatea, sunt legată pe viață și pe moarte de acele momente ... :) | |
| = „brand” de iarnă, Mulțumesc de trecere! | Maria Mitea [10.Dec.23 17:35] |
| Bogdan, mi-a plăcut ” ca un armistițiu în toiul tumultuos al vieții, ca o alternativă la capătul despărțitor ” poate ești o poezie de aici :) și mulțumesc de trecere, semn și Blaga, Coșbug, bogățiile țării ... adevărat „pe uliță” sau în miejii satului palpită raiu” ... doar că nu prea ne dădeam seama atunci, și eu cred că așa este raiul, ești în rai, îl trăiești dar nu-ți dai seama de el, (poate din cauza naturii lacome (a omului) cineva ne ferește de-al conștiinteziza, ca mereu să ne poarte pe drumuri în căutarea sa” ... Din ce am scris , și cum am scris Se poate sesiza că eu nu prea am crescut, :) chair cineva mi-a reproșat că mă copilăresc, scriu ca un copil. Da cine crede-ți că este Poetul din voi dacă nu un copil? Până nu ajungi să coonștientizezi această realitate care a creat scrisul expresia poetică adevărată nu e în mâinile adultului exident, dacă ar fi după mintea și capul Adultului din noi nu ar exista poezie. Pe mine a început un pic să mă uimească (ca să nu zic plictisească) tendința Poetului Român de a arăta în poezie cât de serios, exigent, și profund este, chair și când i se cere să fie jucăuș, să Bulgărească , să fie copil ... Se simt idei preconcepute mustind ” despre cum se scrie, poezia ” și asta mă întristează, semn de neacceptare, neintegrare ( din anumite motive) a originei, a ființei pure ... | |
| = e singura poezie din concurs pretabilă bulgărelii, | Maria Mitea [10.Dec.23 17:48] |
| Liviu, Mulțumesc mult! În primul rând pentru curajul de a scrie ce este adevărat. MUlți au citit , în plus s-au și inspirat, dar nu au avut curajul să recunoască ( pentru că în spatele minții au niște idei clocite despre cum Trebuie să se scrie poezia) Da, fără modestie, este singura poezie care e dierct la temă și după cum ai scris ” e singura poezie din concurs pretabilă bulgărelii. Un aer de iarna pe uliță, un clasicism bine strunit și redescoperit printre artificiile zilei, chiar inteligente părînd. Îmi plac asonanțele, ruperile de ritm, doza de umor (foarte bine dozat), o poezie revigorantă. Da, fără pic de modestie, o zic, în momnetul când am citit com tău eu am câștigat concursul, :) :):) iar ceilalți nu au curaj să recunoască că au abandonat concursul din momentul încă cum au pus mâna pe creion :) | |