| = un poem | Ștefan Petrea [15.Nov.23 16:04] |
| de sinteză, reuşit prin imagini şi sens... Felicitări! | |
| = Cu scuzele de rigoare, | George Pașa [15.Nov.23 17:23] |
| Dar, în opinia mea, textul acesta s-ar încadra perfect la personale (gânduri). Există aici o anume emoție, dar nu poetică. Eu așa văd. | |
| = George, | Ottilia Ardeleanu [15.Nov.23 18:21] |
| nu ai de ce să te scuzi, este fix percepția ta și o respect. Poemul este inspirat după o pictură cu numele Codul genetic ascuns. Nu are de ce să fie o personală. Pur și simplu am interpretat cromatica și mesajul picturii. Poate că nu este poetică exprimarea, dar are cel puțin emoția contemplării acelui tablou. Mulțumesc mult. | |
| = Ștefan, mă bucur | Ottilia Ardeleanu [15.Nov.23 18:22] |
| pentru empatie. Mulțumesc mult. | |
| = poate că ar fi mai potrivit | Stanica Ilie Viorel [15.Nov.23 18:38] |
| “și cred că fără artă nu aș putea trăi” și fără cuvinte. și fără culori, nu aș putea trăi după cum spui, o interpretare a unei lucrări gândindu-mă la acel tablou (pe care l-am văzut în pagina ta) aș fi rezonat altfel așa cum fiecare privitor ar fi făcut-o deci, am primit cu plăcere propria ta interpretare spor! | |
| = Tego, | Ottilia Ardeleanu [15.Nov.23 19:02] |
| e firesc să vedem diferit, și aș zice că la o dată viitoare, chiar eu aș interpreta altfel același tablou. Mulțumesc mult. | |