| + . | emilian valeriu pal [01.Nov.23 07:49] |
| Din punctul meu de vedere un text onest, nefardat, cu care am rezonat poate mai mult decât trebuie pentru că are exact cât îi trebuie ca să dea efect de o ultimă gură de aer. E o succesiune atât de firească a imaginilor și un ritm atât de bine susținut până la final, că m-a făcut să parafrazez o expresie: bătrânețea nu lasă cicatrici, deci se uită repede. | |
| = E sincer da | BogdanGeana [01.Nov.23 08:33] |
| Numai ca reactia mea, una de autoconservare este sa raspund: vezi, de aia nu cedez eu loc in autobuz. Lasand gluma la o parte, eu nu stau pe scaun in autobuz niciodata. Uneori mai stau cu picioarele. P.S. Ar fi interesant un text mai amplu si putin mai luminos. | |
| = Cu sau fără cicatrici... | enea gela [01.Nov.23 08:55] |
| Emilian Valeriu Pal, mulțumesc frumos pentru stea, pentru că ai rezonat cu acest text și da, uitarea poate fi o formă de protest sau de autoapărare! | |
| = Bogdan Geană, | enea gela [01.Nov.23 08:58] |
| crezi că eu nu mi-aș vrea textele mai luminoase? Sunt cam monocordă, știu, îmi doresc să depășesc acest aspect, dar nu-mi iese, din păcate... Mulțumesc pentru lectura ta. | |
| = văd | Miclăuș Silvestru [01.Nov.23 10:32] |
| adevărul în carne și oase, descris întocmai în viziunea personală. În fiecare dintre noi vor apare aceste „efecte” la care vom acționa în mod... particular. Am lecturat cu plăcere, gândind un piculeț mai mult la „simt că se lasă greu în picioare” și că ar trebui să-mi pregătesc un loc la dreapta lui Dumnezeu. Lumină și succes în continuare!!! | |
| = Enea, fii atenta | BogdanGeana [01.Nov.23 11:37] |
| pana la urma ceea ce scrii tu este foarte real, palpabil si conform. Si nu ca ai fi monocorda, chestia asta este alegerea ta si ai toate drepturile de pe lume sa o faci. Problema cred ca este la mine, care am avut intotdeauna o problema cu realismul de orice fel. Mi se pare ca arsenalul autorului este prin definitie limitat, adio imaginatie, licente, adio inserturi si sinapse stralucitoare sau absurde. Eu unul cand spun realism spun ADIO. Ce pot spune eu este ca iti iese de minune si eludezi astfel platitudinile atunci cand te hotarasti sa iesi din stare. Ex.: tu esti trista ca imbatranesti, dar cum ar fi sa fii trista (deci ramai consecventa sentimentului) ca incepi sa iti asumi varsta: hopaşa-uri, certi copiii, nu cedezi scaunul, esti strigat tataie sau mamaie si te uiti dupa aceste personaje cand de fapt era vorba de tine. In cazul acestui topic cred ca salvarea vine din partea unui autor "intelept (nu spun batran), intr-un corp de tanar". P.S. Fiul meu si colegii sai sunt incurajati de profa de romana sa citeasca, obligatoriu "Singur pe lume" sau "Cuore - inima de copil". Azi, in 2023! Intrebarea mea este: de ce??? Cu ce v-au gresit acesti tineri? | |
| = Miclăuș Silvestru, | enea gela [01.Nov.23 14:23] |
| e, într-adevăr, un crâmpei de realitate transpus în acest text pe care l-am încadrat la personale. Mulțumesc pentru lectura și semn. | |
| = Bogdan Geană, | enea gela [01.Nov.23 14:31] |
| fiecare poet scrie în felul lui, unii excelează în imaginație și inserții metaforice, alții, mai puțin, dar accentuează un mesaj. De-a lungul anilor, mi s-a spus că ar trebui să scriu mai luminos, însă formula asta a mea a rămas așa cum se observă. Dacă reușesc să eludez platitudinile, după cum spui, înseamnă că reușesc să transmit...e tot ce imi doresc, până la urmă. Incă o dată, mulțumiri pentru lectura ta. | |