| = cred că este | Stanica Ilie Viorel [27.Oct.23 16:54] |
| o poezie “ghiftuită” rețin partea liberă, nesufocată de “prea mult” “acolo unde nu e somnul din spatele umbrei privesc colţii nepiliţi ai iubirii spre tine reinventându-mă în clipa aceea de vărsare a oaselor, tăcerile mi s-au pătat de fructul ochilor tăi palmele mele strigau întomnate atins-am preludiul frunzei juvenile … cu un dinte de mestecat măruntaie de stihuri atârnând de o secundă ţinerea lacrimilor tale mi-a învrăjbit toate culorile cerul s-a subţiat pe atât că nici un curcubeu nu mai trece doar ochii tăi încolţiţi în privirea-mi privesc din spatele ochilor mei curgerea lumii“ poate că mi se pare, dar din ceea ce am selectat prind cu plăcere propunerea (probabil se poate îmbunătății fragmentul ales, ținând cont că l-am “dezlipit” de ceea ce tu ai considerat util să fie, iar mie mi s-a părut balast) altfel, dă cu un ușor plus mă bucur să văd că încerci și alt gen decât cel cu care ne obișnuisei spor! | |
| + tăcerile mi s-au pătat de fructul ochilor tăi | Maria Mitea [27.Oct.23 17:57] |
| Ștefan, aici ai o poezie desine stătătoare ” cerul s-a subţiat pe atât că nici un curcubeu nu mai trece doar ochii tăi încolţiţi în privirea-mi privesc din spatele ochilor mei curgerea lumii” o poezie cum nu am citit în ultima vreme aici pe site, stea, | |
| = re | Ștefan Petrea [28.Oct.23 06:31] |
| Tego, Maria, mulţumiri! | |