| + beatificarea înțelegerii și simțirii gândului poetic | Romulus Câmpan Maramureșanu [24.Oct.23 14:16] |
| C-M, ți-am citit gândurile cu aceeași teamă cu care citesc fiecare gând scris, lăsând tumultul domol al unei vieți fluviu, să se strecoare înapoi în adâncurile de unde s-a ridicat către izvorul primordial. Scriu „ teamă” pentru că marea majoritate a acestor sublime introspecții ale căutării punții dintre material și inefabil, se prăbușesc înspre marea mea durere, înecându-se înainte de malul devenirii literare. Marea și trista majoritate a creatorilor literari care aleg structurile poetice, ori ignoră, ori nu sunt capabili să înțeleagă că finalitatea este chintesența diferenței dintre visul unui fir de grâu, și miracolul germinării întru lanul dospit în pâine. Această teamă a mea, patologică poate -fapt fără vreo importanță-, este însă întâlnirea palmelor în căușul în care apa oglindă mă lasă să-mi îngrop obrazul și sufletul întru beatificarea înțelegerii și simțirii gândului poetic copt în cuptorul altor suflete scriinde. Mulțumesc, rcm | |
| + Cristina, | Ottilia Ardeleanu [24.Oct.23 14:37] |
| nevăzutele lumii sunt preavăzute de Dumnezeu. ideea cerului și pamântului interioare este delicată și cred că fiecare (poet, mai ales) simte că este un univers special zămislit de divinitate. pare o creație din Creație aici, un așezământ între Cer și Pământ în care locuiește un suflet care încă mai crede în miracole. delicat discurs! | |
| + Cu Poezia aproape... | enea gela [24.Oct.23 16:41] |
| Talent, sensibilitate, vers ca o adiere pe fruntea noastră. Mi-a făcut bine lectura poemului tău, în această amiază blândă de octombrie. Tot discursul este impecabil, dar m-am înfiorat mai ales la fragmentul „ am dormit în culcuș moale cu apele aproape/ să nu-mi fie sete și să miros proaspăt/cineva săpa și clădea lutul torcând firul vieții de la rădăcină”. | |
| = eu zic pas | ștefan ciobanu [24.Oct.23 19:39] |
| daca este ceva nevazut aici este poezia. Asumarea unei puteri de a vorbi despre suflet, putere pe care restul nu o au dar o vad (?), este ceva pretentios, blocand poezia sa iasa afara din randurile insirate. Pe baza asta se construieste un poem greoi, pretentios (dupa cum am mai spus), plin de locuri comune (sufletul ...,,despre partea aceea de cer și pământ,,) si cai lirice (reflexive) destul de previzibile (desigur era musai sa apara drumul de la culcus la cruce). Da, poate ma numar printre oamenii prosti, care nu intelege (sic!), dar chestia e ca nu imi e rusine. Noroc ca doar tu vezi, fie si poetic greu, fie si liric sarac, si ne luminezi si pe noi, astia slabi de ingeri, cu prefabricate. | |
| = personale | Cristina-Monica Moldoveanu [25.Oct.23 07:57] |
| Mulțumesc pentru aprecieri, domnule Romulus, doamnelor Ottilia și Enea. Domnule Ștefan, nu înțeleg deloc de ce notați aici atâtea aberații, și totodată pe un ton greoi, cu reproșuri, de parcă eu sunt de vină că acest text nu e poezie. Nu a fost intenționat din partea mea. Eu nu am mai scris poezii de mult timp, fiindcă poeziile mele, cele selectate de-a lungul anilor (nu tot ce am scris) au fost complet respinse de edituri, deși erau publicabile - suficient de bune - și totodată munca mea de-o viață, dar domnii responsabili trebuiau să îmi răspundă măcar negativ, nu au binevoit nici aceasta - și eu sunt cu adevărat un om izolat din 1984, fără defecte sau greșeli, deci un răspuns, fie și negativ, conta mult. Repet ceea ce am mai spus și în alte dăți - am încadrat acest text de la început la personale, conștientă fiind ca orice om intgeligent de lipsa lui de valoare poetică, dar și de prezența unei oarecare valori ca mărturisire despre sine. Nu înțeleg (sic!) gândurile dvs. urâte, izbucnirea de orgoliu din partea a doua a comentariului dvs., când spuneți, citez: ”poate mă număr printre oamenii proști, care nu înțelege (sic!)” - ca și cum ați insinua că eu am comis un dezacord, pentru ca proștii să creadă că nu știu gramatică, deși scrisesem corect. Apoi vă bateți joc de mine cu ideea ”chestia e”, ca și cum vorbiți unui auditoriu de proști care vă țin trena, în niciun caz oamenilor educați, apoi afirmați că nu vă e rușine - ca și cum s-ar pune problmea de așa ceva - ca și cum vă simțiți cu ”musca pe căciulă”, nu se știe de ce, apoi iar aveți complex de inferioritate și vă identificați cu cei ”slabi de îngeri” apoi afirmați că poezia mea ar fi ”prefabricate”, lucru pe care nu îl pot înțelege defel, fiindcă e o poezie, cred că e aproape vizibil creată ad-hoc, evident personală. Eu cred că ar trebui să vă fie rușine, e ca și cum mă insultați, nu are absolut nicio importanță lipsa de valoare a poeziei mele, ci doar modul în care vă purtați. Eu știam de mică faptul că nu voi fi în stare să scriu poezii bune, fiindcă mă cunoșteam pe mine însămi, dar am reușit să scriu câteva acceptabile, cum am pvestit, deși probabil majoritatera celor scrise de mine sunt urâte. Ar fi trebuit poate să public pe agonia numai ce e de vârf în poezia mea, dar am ales să public totul, așa cum și alții au publicat poezii de zi cu zi, mai puțin reușite, dar acceptate de colegi. Deoarece, în ultimele luni, am scris foarte puțin comparativ cu alte perioade, datorită lipsei de motivație, faptului că am fost complet respinsă, mi-e mai greu să scriu pezii relativ bune comparativ cu altele anterioare. Am încercat să public poezii pe internet din 2010, deci timp de 13 ani și ceva, acum a venit timpul să plec din acest site complet, fiindcă oricum domnii și doamnele de aici mă resping (cu excepția câtorva) și eu oricum sunt complet singură zi de zi. E o problemă personală și vă mulțumesc oricum pentru toate comentariile și lectura creațiilor mele. Mult succes în continuare! Dacă cineva are milă de o femeie aproape bătrână, complet singură de zeci de ani și ar dori să mă contacteze pentru discuții pe orice temă, mă poate găsi la adresa cristinamonicam@yahoo.com (Doamna Mitea Maria s-a oferit să mă caute pe mail, i-am scris o scrisoare despre diverse lucruri din viața mea - gospodărie, pisici, cărți, muzică etc., dar nu a mai dorit să răspundă) | |
| = erată | Cristina-Monica Moldoveanu [25.Oct.23 08:48] |
| Erată - ”intgeligent”, ”problmea”, ”majoritatera” - greșeli neintenționate, datorită unor probleme de sănătate, care mă împiedică să scriu cuvintele cu ușurință. După cum vedeți, nici eu nu pot ”înțelege”, fiindcă nu e nimic de înțeles, e vorba de ceva aiurea și bizar (modul în care vă adresați mie, domnule Ștefan). Vă mulțumesc totuși și dvs. (sau ție, cum preferați) pentru că ați avut bunăvoința să îmi răspundeți, totuși, ceva. | |
| = Doamnă Moldoveanu, Domnule Ciobanu | BogdanGeana [25.Oct.23 11:46] |
| Am citit cele trei comentarii ale dumneavoastră, după ce am citit textul doamnei Moldoveanu. După care am mai citit poemul de câteva ori. Din păcate doamna Moldoveanu a greșit, prin urmare îi atrag atenția acum, și este pentru ultima oară când o mai fac, că dacă nu îl trece rapid de la personale la poezie îi voi retrage steaua roșie. EVIDENT CĂ E O GLUMĂ!!! Pentru că este un cord deschis de sensibilitate, este un poem vizual și senzorial totodată: „cad în lume verbe moșite în ascuns, nebotezate”; „cineva săpa și clădea lutul torcând firul vieții de la rădăcină acela care trece de la un umăr la altul și ne leagă sufletul în cumpănă și cruce dreaptă”; „aproape de cimitirul cel vechi unde am uitat un buchet de flori pe un mormânt necunoscut de acolo a fost smuls un copac din rădăcină și totuși rămâne o groapă ca un cuib în care cade lumina lunii să se încălzească” Eu văd aici numai metaforă și poezie în formă pură. Nimic „greoi, pretențios”, cât despre „plin de locuri comune”, îmi pare rău să vă dezamăgesc, domnule Ciobanu, dar verbul meșteșugit și tributar celuirău, acel nebotezat, meșterul Manole sau Lazăr (conform citatelor extrase de mine) sunt tot atât locuri comune ca și apocalipsa, pasărea flamingo sau automobilul. Este una dintre cele mai frumoase prin suferință poeme pe care le-am citit aici și cert vârful de stil pe luna asta. Doamnă Moldovan, îmi amintesc că au fost momente când noi doi am fost în dezacord, însă, întotdeauna v-am adus argumente ca și acum. Dumneavoastră mi-ați răspuns la fel, argumentat, pledând pentru arta dumneavoastră. Așa se discută pe acest site, chiar dacă aparent în contradictoriu. Am încheiat prin armistițiu, însă, nu vă ascund că am continuat să vă citesc. Pentru că aveți un stil și o forță care s-au dovedit, în timp. Să vă retrageți acum, fără să luptați, nu ar fi corect cel puțin față de mine :)) , cu care v-ați luptat. Și e trist pentru poemul dumneavoastră care ESTE POEM că îl lăsați tăvălit de o părere, nici măcar fundamentată. L-ați abandonat, declasându-l la Personale. Chiar puțin îmi pasă de părerile altora care consideră că nu scrieți bine. Și mare greșeală faceți că vă lăsați demotivată. Suferiți? Scrieți! Nimeni nu scrie bine când e fericit. Nimeni. Și schimbați urgent genul. Dumneavoastră scrieți POEZIE DE CALITATE. De plecare, nici să nu aud. | |
| = la buna recitire | ștefan ciobanu [25.Oct.23 12:22] |
| imi pare rau de ce a ajuns agonia, dpa de vedere. polemicile acestea pe marginea textelor, fie ele in dezacord, erau delicii. acum se practica pupatul pietii independentei, orice parere contra, fie ea si neavizata cum este a mea, este intampinata cu o rafala de reprosuri si vorbe la limita insultei (nu dau exemple). se pune in fata o stare de sanataate deplorabila a autorului in fata operei, stare la care orice critica trebuie sa amuteasca. nu stau sa pun si eu internarile mele, (si eu scriu greu), dar ma amareste aceast fapt pentru ca nu este productiv sa se faca asta (sa pun sanatatea ca pavaza contra unei critici). desigur doamna Moldoveanu (atentie, nu exista domnul Stefan /domnule ...prenume.../, este o greseala raspandita, desigur ma puteti tutui, nu tin la asta), nu aveti de ce sa va retrageti, inseamna ca nu sunteti pregatita pt lumea artei daca la niste refuzuri, la niste critici va luati jucariile si plecati. incercati, daca e cazul, sa va vedeti in ,,salonul refuzatilor,, si va fi mai bine. la mine nici macar nu se comenteaza si consider perfect, a fi hiper apreciat este un dezavantaj, te poate adormi si nu mai evoluezi in scris. domnule geana (parca ne tutuiam totusi) consider comentariu meu destul de argumentat, chiar daca printr-o exprimare laconica si ironica. asta-i stilul meu. pt a simti laconicul si ironicul iti trebuie un ceva in plus, care tine tot de spiritul poetic. stiu, felul acesta al meu de a vedea mi-a adus de-a lungul timpului antipatii si taceri in jurul poeziilor mele, ceea ce pe mine nu ma deranjeaza. si eu, ca si dumneavoastra, chiar daca sunt in dezacord cu n persoane, tot ii mai citesc. ar trebui sa fie fericita ca este citita fie si asa, in alta nota. | |
| = Ștefan, nu puteam să te tutuiesc pe tine | BogdanGeana [25.Oct.23 12:41] |
| și pe doamna Moldoveanu nu. Îți mulțumesc că mi-ai explicat stilul laconic, dar să moară ce-am pe casă dacă nu am văzut și eu Parisul. Ba am venit și acasă cu un breloc cu turefel, luat noaptea, când am scăpat de treabă, de la un domn de culoare în fix piața aferentă, mânca-ți-aș gurița ta. Am citit chiar și Groapa lui Barbu, pe care, știu că aici ești sensibil, o am cu dedicație: Am ascultat chiar și Phoenix (Cantafabule cu dedicație de la Phoenix și Lili Ochsenfeld - grafica). Da pă bune acum, tu chiar nu îi explici doamnei ce nu ți-a plăcut, pur și simplu ai tu ceva cu un text care nici măcar nu e trecut la Poezie, ci la Personale și te ștergi la derrier cu orice argument. Am remarcat, deja sunt fanul tău, faza cu invocarea suferinței, ceea ce mă face să cred că ești la fel de critic și cu domnul Vișan. Îmi amintesc de vremea când invoca diverse stări psihice precum o noapte nedormită de teamă să nu îi întindă bocancii pisica recent operată, pentru a cere clemență și a nu fi înlăturat de pe site pentru bădărănism. A ajuns prost agonia, cum spunea și triunghiul bermude 2 și bichini 1, au dreptate antemenționații, păcat că nu mai au șansa să îl salveze. Tu o mai ai. Apropo, ai salutări de la domnul Vișan, ieri i-am refuzat iar un text în care te felicita pentru poziție. Sper că te-ai prins că sunt laconic de ferentari. | |
| = Bogdan | ștefan ciobanu [25.Oct.23 13:03] |
| Bogdan: deja imi pare rau pentru comentariu. Te rog sa nu confunzi cum vad eu ca a ajuns agonia fata de cum cred cei trei. Faptul ca Dragos mi-a felicitat pozitia este alegerea lui. Nu inteleg despre ce sansa vorbesti ca as mai avea. gastile, prieteniile si adunarile de pe face sau alte medii care dubleaza activitatea pe agonia imi sunt straine. Ce pot spune este ca pe viitor voi incerca sa reduc ironia (nu si laconicul, asta e treaba autorului sa se prinda) sau voi folosi ironia unde stiu ca e apreciata si gustata. Nu am avut si nu am nimic personal cu doamna Moldoveanu, o astept pe site inapoi (nu stau sa caut in trecut dar cred ca am venit candva cu un comentariu pozitiv plus stea, sper sa n7u ma insel). Abia astept sa o citesc (nu sunt ironic). | |
| = Ștefan | BogdanGeana [25.Oct.23 13:55] |
| ideea era că rămânând aici tu mai ai încă șanse să salvezi Agonia prin polemicile tale spirituale. Și nu glumesc. Eu am pielea tăbăcită, nu e mai interesant să te iei de unul care ține la tăvăleală decât de o doamnă? :) | |
| = Bogdan | ștefan ciobanu [25.Oct.23 14:39] |
| touche mon cher | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [25.Oct.23 16:27] |
| Domnilor, acum am citit comentariile dvs., trebuie să plec de acasă acum, dar voi reveni cu un răspuns. Mulțumesc pentru tentativa de dialog. | |
| = Tentativa? | BogdanGeana [25.Oct.23 16:36] |
| E un dialog în toată regula. Acum să vedem cum contribuiți la acest dialog :) | |
| = Domnule Ciobanu, domnule Geană, și doamnă Moldoveanu | Romulus Câmpan Maramureșanu [25.Oct.23 19:35] |
| Domnule Ciobanu, am încercat cât am putut de bine, să categorisesc ceea ce ați condeiat (sic) inițial și apoi în continuare despre poemul încadrat la Personale de către doamna Moldoveanu, la Comentarii, nereușind însă, pentru că tirada dumneavoastră, nu are nimic de a face cu comentariul literar, fiind scris cu bună știință cu malițiozitate și lipsă de respect pentru un stil literar pe care dumneavoastră nu vi-l găsiți pe gust. N-am să mă angajez într-o evaluare în detaliu a ceea ce ați scris, pentru că în toți anii începând cu clasa a 7-a de acum 47 de ani, am fost educat să privesc polemica literară ca pe discul de postav cu care diamantele își primesc strălucirea finală. Părerea dumneavoastră aici, nu are nimic de a face cu acest respect ab ovo pentru scrierile altor colegi, fiind din păcate pentru Agonia, un alt exemplu al unui stil crâșmăresc îmburuienat mult prea adânc în plămânii unui site mândrindu-se cu primul loc printre site-urile românești de cultură. Repet din nou, și voi repeta la infinit dacă aș putea, fără nici-un fel de scuze, că am avut șansa să cresc în penumbra luminii Cenaclului Nord din Maramureș, unde cei ca dumneavoastră mai mult decât probabil că n-ar fi avut lipsa de rușine să „comenteze” în acest fel în prezența confraților, în prezența fizică de exemplu, a doamnei Moldoveanu. Acest secol al „curajului” dindărătul comod și protectiv al ecranelor de computer, se voiește și se pare să fi reușit să șteargă din memoria colectivă, respectul și decența comunicărilor interpersonale. Dacă totuși cumva ați fi curios cum ar trebui să vă exprimați eventualele păreri negative la adresa unor lucrări literare care nu v-ar fi pe plac, există opțiunea galantă a neexprimării și tăcerii, sau dacă nu doriți să rămâneți în tăcere, aveți posibilitatea comentariului literar, pe care ar fi trebuit să-l învățați începând din școala generală când sunt mai mult ca sigur că nu ați îndrăznit să vă scrieți într-un asemenea stil teza la subiectul de literatură, dacă vi s-ar fi cerut o evaluare critică a unei, oricărei, poezii. Drag domnule Geană, vă respect eforturile uneori supraumane de a menține măcar un status quo de salvare a obrazului din ce în ce mai gros al vitrinei Agoniei. Mi-e teamă însă, că ziua dării de seamă e din ce în ce mai aproape, ziua în care Agonia va trebui să decidă dacă va rămâne un site literar, sau doar o tristă terasă cu bere a unui fost cenaclu literar. Stimată doamnă Moldoveanu, o plecare a dumneavoastră de pe acest site ar însemna încă o biruință a vulgului peste spiritul literar. Vă citesc cu mare plăcere atât aici cât și pe pagina de limbă engleză. Voi îndrăzni sa vă scriu pe adresa pusă la dispoziție, gânduri ale unui suflet măcinat de suferință și durere, din singurătatea românului izgonit din țară în 1990 de către tovarășii metamorfozați în domni, care au reușit să convingă prostimea română, că schimbarea plăcii nominative de pe frontispiciul inspectoratului județean de securitate, a schimbat și mârșăvia celor care au trăit din omorârea strop cu strop a libertății de conștiință și exprimare a duhului românesc. Cu respect, rcm | |
| = răspuns | Cristina-Monica Moldoveanu [25.Oct.23 19:19] |
| Domnilor Bogdan și Ștefan, e posibil ca domniile voastre să aibă o legătură de nume cu mine, datorită istoriei țării românești căreia îi port numele, fiindcă e lucru stabilit că vorbele de tot felul sunt legate între ele prin relee neuronale omenești. Cu toate acestea e tot așa posibil ca demersul dvs. pe pagina mea aici să fie sincer și bine intenționat, prin urmare eu vă acord prezumția de nevinovăție. Eu am scris deja ce am gândit și poate că nu am gândit întrutotul corect, dar am plecat de la niște fapte. Nu întotdeauna vorba lungă înseamnă sărăcia omului, dar nici invers, laconismul nu e mereu o dovadă de istețime sau înțelepciune. În concluzie prefer să spun pe scurt adevărul: sunt nemulțumită de evoluția mea poetică în ansamblu și mai ales în ultima vreme și mă îndoiesc că voi mai ajunge să scriu ceva bun pe acest site - dar fac o concesie - dacă voi simți neapărat nevoia să comunic ceva bun sau util o voi face și la fel dacă voi realiza că am scris o poezie mai bună. Eu am un blog de poezii aproape fără vizitatori, dar ultimele postări de pe agonia nu au ajuns acolo, datorită scăderii reale, spun eu, a valorii lor lirice - așa voi proceda și cu acest site, voi încerca să nu mai public dacă nu simt că am rotunjit ceva semnificativ. Cât despre modul în care am fost tratată pe acest site, consider că au fost anumite discordanțe și anumite exagerări negative sau pozitive, nejustificate, la adresa mea. Nu are prea mare importanță, oricum, după cum am spus, sunt singură aproape complet de mulți ani. Dacă ar fi să fiu în lume împreună cu alții, atunci probabil că mi-ar trebui cel puțin o lună să mă acomodez. Îmi amintesc și eu că domnul Ștefan a comentat pozitiv în trecut cel puțin o poezie a mea. Dar nu sunt de mult copil și, fără a considera acest site doar o bagatelă, nu am avut niciodată și nu pot avea vreo atitudine de ”luptă” pentru succes sau recunoaștere, cum menționa aici unul din dvs. Vă doresc o seară frumoasă și noroc și inspirație. Salut și pe ceilalți cititori și autori ai acestui blog. | |
| = Nu mă prind | Sorin Stoica [25.Dec.23 21:24] |
| Eu unul nu înțeleg mesajul. | |