| = Ottilia, | George Pașa [13.Oct.23 18:17] |
| Mi se pare că aici vorbești ca un degustător de vin poetic. Glumesc, desigur. Poate revin cu o părere mai dezvoltată. | |
| = mulțumesc, George, | Ottilia Ardeleanu [13.Oct.23 20:47] |
| te aștept! | |
| = Paine si vin | BogdanGeana [13.Oct.23 21:06] |
| Cuvantul e pamant, cuvantul e paine. Singura constanta e vinul, desi, nici el nu mai e ce era. De pilda, odobestiul este pamantul meu alternativ pe care l-am mancat, l-am sapat, l-am baut si unde cand pot evadez ca un fugar. Acolo am copilarit, pe vremea cand galbena exista. Astazi e doar o amintire. Cuvantul insa ii poarta taninul, precum poemul tau. Esti un iscusit somelier. Daca ti-as da steaua rosie pentru odobesti nu m-ar mai spala nicio apa. Dar iti promit ca intr-o noapte instelata sa cautam la un pahar de vin o stea care sa merite acest poem. | |
| = mulțumesc, Bogdan, | Ottilia Ardeleanu [13.Oct.23 21:46] |
| poezia de față face parte dintr-o antologie tematică: Poezia vinului. poezia este un vin bun! mulțumesc. | |
| = pentru mine este | Stanica Ilie Viorel [13.Oct.23 22:42] |
| un poem vizual am fost în cramă, acolo unde autenticul nu poate fi întreg fără întreaga poezie a locului am văzut cum se îngrijeau să nu tulbure un păianjen și a lui pânză cum mucegaiul nu doar că te despărțea de prezent, pur și simplu te prindea în basmul locului am gustat un vin din ‘51 și mi s-a urcat imediat la cap acolo m-a dus poemul tău frumos cupaj! | |
| = Mulțumesc, Tego, | Ottilia Ardeleanu [13.Oct.23 23:02] |
| o să-l recit așa cum îl simt eu, în felul meu, într-un video. Știu că textul față are interpretări personale și asta mă bucură. Mulțumesc. | |
| = Textul | Ottilia Ardeleanu [13.Oct.23 23:04] |
| de față*... | |
| = Ottilia, | Ștefan Petrea [14.Oct.23 04:49] |
| textul ăsta e pe gustul meu, ca un beţivan ce mă aflu... Aş înstela de m-ar ţine puterile... Felicitări! | |
| + Vin și poezie | George Pașa [14.Oct.23 10:55] |
| De fapt, nu glumeam când vorbeam de vin poetic. Fiindcă textul (nu mai dau citate, că sunt vizibile) spune și despre evoluția gustului pentru vin și pentru poezie. Ludicul e serios, fiindcă nu „beția de cuvinte este scoasă, în primul rând, în evidență, ci „beția de cuvânt”, ceea ce e cu totul altceva. Sunt câteva cuvinte-cheie în text, care ne ajută să ajungem la sensurile acestuia: „vinul” (cu unele soiuri ale sale), „mucegaiul”. Desigur, tema este dependența de poezie, văzută printr-un paralelism foarte bine ales cu poezia vinului. S-ar putea zice, sintetizând întregul conținut, că poetul autentic este un somelier rafinat al poeziei (mă rog, și criticul literar ar trebui să fie așa, dacă a degustat mai multe mărci de vin poetic, nu doar pe acelea lăudate deja, ci chiar și un vin poetic de buturugă, rămas necunoscut pentru acești specialiști în vinificație poetică). Nu prea mă pricep îndeajuns la vinuri, însă, „mucegaiul”, în contextele date, ar putea fi și un însemn al nobleței vinului (fie și poetic). Sigur, în subtext, sunt două căi de înțelegere: una, referitoare al ceea ce am spus, la noblețe; alta, la perimarea valorilor. Ceea ce îmi mai place că, tot subtextual, se încearcă aici, prin imagini poetice subtile, evidențierea diferenței între grafomanie (dependența rea de scris) și tumultul creator al celui veșnic îmbătat de poezie. Dincolo de toate acestea, este evidentă în text problematica receptării poeziei. Am vorbit prea mult despre nivelul semantic, eludând pe cel stilistic. Nu voi enumera figurile de stil (oricum, nu prea multe), voi spune doar că alternanța dintre gravitate și ironie fină dau o savoare bună vinului poetic de aici, pe care, după ce l-am consumat pe îndelete, mai că l-aș premia. Dar n-am la mine niciun premiu, doar o stea. | |
| = Revin, | George Pașa [14.Oct.23 11:22] |
| Și totuși, Ottilia, chiar dacă am remarcat poemul, am făcut-o mai mult pentru sclipitoarele sugestii și idei ale textului. Dar, la nivel de emoție poetică, mi se transmite prea puțin. Poate că doar în lectura mea pare așa, nu și a ta. Mi se întâmplă și mie. De fapt, de aceea am încadrat cel mai recent text al meu la „gânduri”, fiindcă mie, autorului, mi s-a părut dacă nu golit total de emoție, cel puțin cam sărac. Scuză-mi sinceritatea! | |
| + cînd e cu vin, nu mă abtin | Leonard Ancuta [14.Oct.23 11:25] |
| am stat putin pe ganduri, dar pana la urma ai dreptate. ca sunt din dragasani si prima iubire nu se uita. si chiar daca acum mai degraba degust, am invatat rostul vinului. de bine! | |
| = Ștefan, George, Leo, | Ottilia Ardeleanu [14.Oct.23 12:43] |
| neobosiți poeți, degustători de poezie, dar și faimoși producători de poezie, fiecare în stil personal, cu ingrediente de la mama natură, darnică și neprețuită, cuvintele mele de prețuire sunt prea puține. Ștefan, să-ți fie gustul gust! George, poezia ne îmbată! Leo, vinul este poezia care (ni) se urcă la cap! Vă mulțumesc! | |
| + părere | Liviu Nanu [14.Oct.23 13:12] |
| Îmi place cum ai poetizat alcoolul, mai încerc și eu uneori. | |
| = Stimate Liviu Nanu, | Ottilia Ardeleanu [14.Oct.23 13:19] |
| e o poezie născută la proba impusă de antologator. Dar, senzualitatea poeziei e comparabilă cu senzualitatea aromelor din soiuri prețioase de struguri și mă bucur că am reușit să împrăștii acești aburi incomparabili și nobili... Vă mulțumesc! | |
| = nobil | Nincu Mircea [08.Nov.23 22:59] |
| beția de cuvânt e nobilă încă un pahar! | |
| = Da, | Ottilia Ardeleanu [09.Nov.23 10:07] |
| într-adevăr! Vă mulțumesc. | |