| + parere | Claudiu Tosa [01.Oct.23 15:58] |
| Textele tale mi s-au parut mereu din categoria /pour les connaisseurs/. E foarte usor sa vezi mai multa ironie decat in realitate este, sau mai multa seriozitate decat exista de fapt. Cu toate astea, asta e un text care le balanseaza pe ambele foarte bine. In centru pare sa fie fugacitatea existentei, a sentimentelor si amintirilor. Spre exemplu mie, /in japonia ploua cu galeata/, imi indica o posibila tristete asociata cu despartirea sau schimbarea. Apoi ciresii si gemenii embrionari ce-si mananca doppelgangerul adauga o simbolistica a identitatii, dualitatii si auto-consumului. Cu toate astea, textul nu este doar o simpla meditatie melancolica. De exemplu elementele de juxtapunere culturala - Japonia, tamagotchi, profesorul Miyagi, si neamtul in /tara soarelui rasare/ - sugereaza mai degraba o coliziune a culturilor. Cat priveste figura lui Miyagi este pentru mine o prezenta ironica dar de efect. Poemul dezvolta o intreaga panorama a interconexiunii vietii. Ca tot am vorbit de juxtapunere: /sayonara tamagotchi/ - ultima e o jucarie electronica din anii 90, care e juxtapusa cu expresia japoneza formala de ramas bun, lucru care poate fi vazut ca o ironie datorita combinatiei dintre ceva traditional si ceva modern si posibil trivial, sugerand o anumita superficialitate sau un element tranzitoriu in cultura moderna. Lucru care ma duce cu gandul ca de fapt textul ar putea fi foarte bine predominant ironic la nivel general sau cu privire la un anumit personaj de exemplu. Mai ales daca ne raportam la aluzia catre textul lui Liviu (plua), Miyagi, certificatul de autenticitate al pisoilor, s.a.m.d si cu atat mai mult cu cat sectiunile *aparent* lipsite de sens sau inconsecvente, precum juxtapunerea unui neamt in Japonia sau a directorului /ascutindu-si catana solingen cu piatra lunii/, pot indica lipsa de coerenta si claritate cu privire la atitudinea cuiva. Ma rog, sa spunem ca e un text de tip puzzle cu desene pe ambele parti ale pieselor. Il poti forma in doua feluri. Lucru care ma face sa imi placa si mai mult. | |
| = Claudiu, multumesc de citire | BogdanGeana [01.Oct.23 16:17] |
| Tu chiar ai citit si ai reconstruit, sper ca observi ca nu am spus reconstituit ! In realitate, astazi la 9 ma uitam cu iubita mea (sotie) la GP de MotoGP de la ...Motegi, din Japonia, oprit din cauza ploii torentiale pe la turul 12 de pista. Fin pacate, din cauza pistei impracticabile cursa a fost oprita si pe motiv ca s-a consumat mai mult de jumatate, Martin a fost declarat castigator, desi mie mi-era clar ca ar putea pierde marele premiu. Despre asta e vorba in textule meu, declar cu riscul de a cadea in derizoriu :) Dar sa nu imi spuna mie doctorul Vişan, ca vad ca asa este prezentat de catre Domnul Caragea pe unde apuca, ca dincolo de cheia pe care ti-o dezvalui doar tie ;) textul meu nu are o noua identitate. Intre timp luasem si hotararea de a ma retrage de aici, de aceea acel adio din titlu. | |
| = Bogdan | Claudiu Tosa [01.Oct.23 16:43] |
| Faptul ca e vorba de MotoGP face textul tau si mai valoros. Pentru ca poate fi intrepretat din perspective foarte diverse. Spre exemplu, am intuit ca e vorba de ceva mundan, cu toate astea, elementele din poem au o polivalenta specifica, astfel provocandu-ma :) Cred ca e una din chestiile esentiale ale stilului in care scrii. Textul de fata il poti interpreta intr-o cheie extrem de profunda - daca esti in cautarea profunzimii - sau intr-una ironica daca ai nevoie de ironie sau de a privi lumea printr-o perspectiva... sa ii spunem elastica. Cat priveste hotararea de a te retrage, e ca si cum renunti dimineata la cititul unui ziar care combina Catavencu si Parnasul. Desi la prima vedere poate util, in sensul ca ai putea face altceva cu timpul respectiv, sunt sigur ca totusi ti-ar lipsi lectura respectiva. | |
| = Bogdan Geană, | Ecaterina Ștefan [02.Oct.23 19:33] |
| Când spui Japonia, mă gândesc la iarna, tristețe, cutremure, terorism in metrouri, alegeri absolut dramatice între cine sa rămână viu și cine nu. Eu am apucat sa fac murături cu mama: castraveți, gogonele, ardei. Zilnic le mănânc din mers. In RM exista o dorință să ne debarasăm de englezcisme și rusisme. No mercy for the dying ar fi singura replica de tradus in romana. In rest, textul este superior curentului devastat in care s-a prăbușit peste noapte L.Ancuta. | |
| = Ecaterina Ștefan | BogdanGeana [02.Oct.23 20:05] |
| Pentru mine Japonia este eminamente cultură, floare și culoare. Restul sunt hazard. Eu datorită lui Matt Berninger am reușit să ascult Taylor Swift. Zilnic ascult „Coney Island” și „The Alcott”. În România nu există o dorință să ne debarasăm de englezisme. În scriitura mea cu atât mai puțin, cu cât consider că plătesc tribut optzeciștilor, juxtalismul fiind continuatorul optzecismului, pe fondul unei libertăți regăsite în limbaj și în toate domeniile conexe din viață. Nu am de gând să fac asta, cu atât mai mult cu cât nu folosesc cuvinte care au corespondent în limba română și de regulă nu prea folosesc cuvinte în engleză, ci fragmente de text sau titluri care își spun cuvântul în colajul pe care vreau să îl creez. Evident că nu voi traduce niciodată în limba română așa ceva, dar pot să divulg sursa: este o contopire între „no mercy” (cineva își face sepuku în dreapta trecătorilor) și „no prayer for the dying”, piesă a trupei Iron Maiden. (nicio rugăciune pentru muribund). Intenția mea nu e să îmi export poezie în RM. În schimb am ajutat la exportarea unor voci din RM în România, unul fiind bunul meu prieten Pavel Stratan. E impropriu să spun că îmi place ce scrie Leo Ancuța, pentru că în realitate respect și prețuiesc tot ce scrie LA, probabil pentru că avem valori comune, pentru că îl înțeleg și ne raportăm la repere culturale comune. LA este însă mai aproape de optzeciști decât sunt eu, de entropie, de un anumit echilibru, de joaca cu un repertoriu finit și bine definit de obiecte. Eu prefer la orice oră colajul mundanului cu oniricul, până la derapaj. În niciun caz nu consider că ce scriu eu ar putea fi superior altcuiva. Nu mă compar cu nimeni. Eu scriu ca mine, scriitura mea sunt eu așa cum scriitura lui LA nu poate fi decât Leonard Ancuța. | |
| = Cand spun Japonia | Claudiu Tosa [02.Oct.23 21:35] |
| ma gandesc la Hayao Miyazaki si Studio Ghibli. Mai exact la: - Spirited Away - Howl's Moving Castle - Ponyo - Arrietty Nici nu mi-as putea imagina viata fara bucatile astea 4 :) | |
| = uitasem de | Claudiu Tosa [02.Oct.23 21:40] |
| My Neighbor Totoro | |
| + Nu știu de ce mă bag în seamă, dar... | Emilian Lican [04.Oct.23 15:09] |
| Sigur că Agonia presupune un factor ridicat de risc nervos doar pentru cei care se implică... Cu riscul să îmi mai iau un cap în gură afirm că ești un adevărat moderator al acestor participanți ai motocrosului agonic și literar... Câte o dată o cursă se mai oprește din cauza timpului care chiar este nevaforabil dar nimic nu îi poate opri pe participanți și spectatori să aștepte micile sau glorioasele viitoare victorii de pe turnante, chiar înainte de linia de sosire... Cu stimă pentru creațiile tale! | |
| = Generare, generation, genialitate | Nincu Mircea [07.Oct.23 00:10] |
| Îmi plac discuțiile pe care le generează atitudinea lirică pe care o abordați. Emană autenticitate, sinceritate și dăruiesc energie celor ce citesc postările dvs., precum și motivații pentru a da click pe link. Ca atare, nu poate fi niciodată justificată și autosuficientă decizia de a vă retrage, deoarece comentariile care pun în lumină textele pe care le postați, rămân o dovadă certă, concludentă că sunteți unde trebuie și că faceți ce trebuie. | |
| + darul | florian stoian -silișteanu [09.Oct.23 23:22] |
| scrierea lui domnului bogdan geană este ca după nunta de semne: o betie de consoane fara diacritice care fura mereu miresele unei idei.scrierile domnului bogdan geană sunt placute la lecturat, poti bea afeaua celuilalt daca nu esti atent sa intorci foaia. batrane! pe vremuri scriai mai bine:) pretuire! | |