| + Foarte frumos | Ionuţ Caragea [21.Sep.23 06:20] |
| E bine să ajungi să înțelegi, după atâtea întrebări și căutări, care este rolul tău și care sunt legile și beneficiile vibrației. Un poem relevator. Succes cu scoaterea la lumină a noului volum! | |
| = Mediocru și contorsionat discurs | BogdanGeana [21.Sep.23 08:11] |
| Un poem mediocru, greoi, precum crampele atroce de stomac și plin de exprimări forțate sau sintactic fără acoperire. „să-ți imaginezi că de nu desenezi tu contur și substanță pericolului, rănii – acestea nu există, poate fi o cale de-a te spăla de viață.” „Ce câștig îți aduce, sau tu lui, drumului, consumului, chiar minor, de energie pe care o investește Lumina în tine?” | |
| = Mulțumesc | Maria Elena Chindea [21.Sep.23 10:10] |
| pentru com și înstelare. | |
| = Sunt doar un iubitor de poezie | Maria Elena Chindea [21.Sep.23 10:22] |
| d-le BogdanGeana, care citește și consacrați (dacă are unde și postează) și poeții de aici. Vreau să-nvăț ce-i aia poezie, drept care citesc texte și comentarii. Văd texte și nesfârșite comentarii pe care creierul meu le traduce ca „reglări de conturi” și „scuipături” care-mi amintesc de piață și lelițe cu poalele-n cap. Bănuiesc că la acele „chestiuțe” face referire comentariu dvs. Mulțumesc. | |
| = Maria, | Papadopol Elena [21.Sep.23 10:30] |
| Am lecturat poemul, despre care pot spune că reprezintă un alt aspect al creației tale. În viață, de multe ori, ne întrebăm: ce sete sau foame avem (citez: Ce sete te arde, ce foame te hăituiește?) și constatăm că acestea nu sunt împlinite de ceva care să le astâmpere (citat: o prăjitură bună, cu glazură aurie, de servit pe terasă). În discursul poetic, te referi la bogăția interioară, la dorința de a deveni noi înșine alții. Tu conectezi această stare interioară la viața trăită care transmite povestea, înțelesurile ei... În ciuda aspectelor dureroase, eul tău poetic reușește să coboare, citez: în mina cea mai adâncă, să găsească ceva să astâmpere această căutare interioară, să îți devină poezia Apocalipsa inimii. Am selectat: Eu am ales jupuirea până la os, coborârea în mina cea mai adâncă, forarea în adâncul adâncului, pun dinamită, sap cu toate uneltele probabile, posibile și când ele s-au tocit sap cu mâinile, cu unghiile, cu dinții, cu ochii, ascult inima focului cum duduie, năprasnic, până devin una cu ea, a totului vibrare. Cred că poți să elimini aici: probabile, posibile. Bănuiesc că este doar o primă versiune. Mai ai versul acesta: Dar primesc precum un dar prețios totul în care poți înlocui primul dar (dacă ții la el, cu însă) Mi-a plăcut ideea poetică, revelatoare... ...pentru mine este un pic cam dur finalul. Fiecare autor cum preferă... | |
| = Stimata doamna, | BogdanGeana [21.Sep.23 10:37] |
| Asezonat cu citate din lucrarea dumneavoastra, comentariul meu este exact ce este. Nimic mai mult. | |
| = foarte bune observatiile doamnei Elena Papadopol | Ionuţ Caragea [21.Sep.23 11:02] |
| daca le aplici, Maria, textul tau va fi si mai si. | |
| = as incadra | Claudiu Tosa [21.Sep.23 11:12] |
| mai degraba la personale dar nu la poezie. Imi imaginez textul rostit in soapta in timpul unui dans indian in jurul unui foc. Desigur, cel ce recita ar trebui sa aiba si pene in cap si neaparat in picioare cizme roz cu pinteni. | |
| = Elena, sunt în ultima zi | Maria Elena Chindea [21.Sep.23 12:19] |
| de vacanță la munte. Profit la maxim de soarele de-afară, la laptop intru mai mult noaptea. Fără îndoială o să mai lucrez la acest text-discurs, o să țin cont de toate cele semnalate; da, e prima variantă, simțeam nevoia să delimitez exact cam ce e vol. „Corăbierii” care are o semnificație aparte pentru mine! O să mai revin și asupra comului, la noapte! Mulțumesc! | |
| = aveți dreptate | Maria Elena Chindea [21.Sep.23 12:21] |
| amândoi, Ionuț. Sigur o să revin. Un bob zăbavă! :) Mulțumesc mult! | |
| = D-le Claudiu Tosa, | Maria Elena Chindea [21.Sep.23 12:24] |
| vă rog să-mi explicați la care PERSONALE să încadrez textul???!!! Eu văd: „ Cu degetele, cu dinții, cu ochii personale [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria Elena Chindea [gerra.orivera ] 2023-09-21 | |” Dvs. ce vedeți?????? :) | |
| = doamna | Claudiu Tosa [21.Sep.23 12:40] |
| Aveti perfecta dreptate, retrag sugestia referitoare la reincadrare. | |
| = Elena, așa cum am promis, revin. | Maria Elena Chindea [22.Sep.23 01:47] |
| Sunt pe fugă, îmi fac bagajul, pe picior de plecare, dar... răsuflu o clipă să-ți scriu câteva vorbe. Îți mulțumesc pentru prima sugestie făcută, într-adevăr erau în plus, inutile. Am operat. În privința celei de-a doua, cu repetarea acelui „dar”, poți crede că n-am văzut pur și simplu, de parc-am avut orbul găinii?!:) Mulțam și pentru această sugestie! Am operat și acolo. Mai am de finisat, dar acum nu am timp pur și simplu, acum. Dar voi intervenii zilele astea. Ai zis ceva de finalul cam dur pentru gustul tău. Da, așa este, dar numai dacă te gândești la actul fizic al decapitării! Eu îl folosesc în poezii destul de des, dar sub formă alegorică! Simbolic, decapitarea este trecerea dincolo de mental, cel puțin cel pământesc, care este destul de limitat. Nu luăm în discuție aici mentalul divin care este cu totul altceva. Că am folosit decapitarea ca alegorie cred că se poate înțelege din versul întreg „Și capul meu tăiat devine lumină”. Trecerea dincolo de limitativul mental îți conferă altă perspectivă asupra minunii vieții, mult, mult mai complexă și largă. În filozofia indiană există Marea Forță Cosmică a Electricității, Chinnamasta, care apare cu capul tăiat! Caută pe net și vei găsi multe informații ce te vor lămurii deplin ce și cum îi cu acest cap tăiat! Încă o dată îți mulțumesc pentru com și sugestii! Foarte folositoare! | |
| = Poți folosi și ghilotinare | Ionuţ Caragea [22.Sep.23 07:00] |
| ca să fie mai tolerabil și să nu te repeți de la un poem la altul... | |
| + Și mulțumesc. Vieții că nu-mi spală chipul de viață, | Maria Mitea [22.Sep.23 17:43] |
| Bravo Maria! Să cultivăm Solul Interior e nevoie de mult Curaj. Sufleci mâinicele și te apuci de săpat, greblat, ales buruienele, de udat, și uite cresc poeme. :) Nimic nu poate fi mai omenesc decât această responsabilitate de-a ne iubi , accepta cu toate cele trăite. Asta și înseamnă să trăiești cu sufletul, ca un om ” Și mulțumesc. Vieții că nu-mi spală chipul de viață, ” Felicitări! | |
| = Maria | Stanica Ilie Viorel [22.Sep.23 21:03] |
| să nu-i iei cu tine… dacă te arde, nu-i pentru oricine nu aș folosi acest text ca prefață fii fără rezerve, deschisă, spune ce ai de spus fără să lași loc de interpretări începe așa: Eu… și spune despre tine de la primul până la ultimul cuvânt să se liniștească fiecare vorbă asta va fi eternitatea ta: cuvântul spus! spor! | |
| = Dragă Maria, | Papadopol Elena [22.Sep.23 21:12] |
| Multă inspirație în continuare pentru Corăbierii de lumină! | |
| = Nu știu dacă are relevanță | Stanica Ilie Viorel [22.Sep.23 21:23] |
| Azi dimineață, în drum spre serviciu, o femeie în vârstă m-a strigat (este un pârău pe cale) … domnu! domnu! nu vă supărați… ce zi este azi, sâmbătă sau duminică? m-am oprit și căutam să nu greșesc, nici nu mai eram sigur. am calculat… azi este vineri, i-am spus nu se poate! vineri a fost! a fost, i-am spus. dar a revenit. azi este vineri, mâine este sâmbătă mi-a mulțumit și a pășit spre curte, ușor încurcată am stat să văd că intră în curte și socoteam: o fi vineri!? am ajuns la birou… era vineri. și era bine (încă) | |
| = Mulțumesc Mărie că ai rezonat | Maria Elena Chindea [24.Sep.23 13:48] |
| cu poemul-discurs al meu, că i-ai perceput curenții de subteran. Mai am de lucrat la el dar măcar baza există. Mulțumesc de înstelare! | |
| = Nici nu pot să descriu Tego | Maria Elena Chindea [24.Sep.23 14:28] |
| cât de tare m-a emoționat sfatul tău.Empatia și delicatețea ta față de abordarea acestui subiect delicat pentru mine sunt impresionante. Spuneam într-o poezie mai veche a mea că sunt „gunoierul care ia umbra din oameni”, și asta e valabil inclusiv pentru mine. E un risc să-ți pui sufletul pe tavă, dar însăși viața e un mare risc. Ți-l asumi sau nu! Și, Tego, nu numai volumul acesta al meu nu-i pentru oricine! În general modul meu de-a transpune în metaforă cunoașterile mele sunt oarecum de nișă! Mulțumesc de felul tău de a te apleca asupra poemelor mele. | |
| = Elena, | Maria Elena Chindea [24.Sep.23 14:29] |
| îți foarte mulțumesc de prezența ta în pagină și de urări! | |
| = Eu, Tego, sunt convinsă că „are relevanță” și | Maria Elena Chindea [24.Sep.23 14:42] |
| încă foarte mare. ar ceea ce ai scris tu aici nu este un com, este un poem de sine stătător. Un poem care descrie perfect starea de grație a ieșirii din iluzia timpului liniar și trăirea în timpul circular, sau a ieșirii din timp când totul se trăiește, se simte și se palpează simultan. Impresionantă imagine! Te rog Tego, pune acest poem la locul care i se cuvine de drept. Adică pe tronul POEZIEI! Nu merită să se piardă și să rămână necitit în subsolul unei poezii de-ale mele. Mai ales că poezia mea nu e genul popular! Te rog mult! Mulțumesc pentru tot! | |