= Flux și reflux | Papadopol Elena [14.Sep.23 10:10] |
Un poem pe care îl percep format din mai multe erupții poetice, neordonate, însă împrumutând lectorului aerul revărsat de senzații. fulgerul tipărește iubirea pe degete ploile omului nu au putința s-o spele reședința lui dumnezeu deschide ambasadă în inimă Exprimări poetice neașteptate, flux și reflux al imaginației poetice, stilizate, sub semnul bruiajului din suflet, de-acolo de unde începe, de fapt, poezia. Am citit cu plăcere acest lanț de viziuni! | |
= întâmplarea de a fi | Stanica Ilie Viorel [14.Sep.23 14:24] |
într-un desen de cuvinte care pare abstract, dar care pune, în ordinea evenimentelor, pe hârtie, procesul devenirii se pornește cu acea imagine sugestivă din tabloul lul Michelangelo, fulgerul dătător de viață, și se propune întregul parcurs, până la noul sens al verbului “a fi”, ba chiar mai mult, până la primirea creatorului în inima proprie frumos! | |
= Mulțumesc Elena pentru analiza | Maria Elena Chindea [15.Sep.23 23:08] |
judicioasă a poeziei mele. Pentru că am tendința revărsărilor ample și explicite, caut din când în când să stilizez! Uneori îmi iese, alteori... Mulțumesc pentru prezența ta în pagină! | |
= Ceea ce numim abstract | Maria Elena Chindea [15.Sep.23 23:35] |
Tego ține de ceealaltă identitate a noastră, cea de fii ai Tatălui ceresc sau ai Universului, care operează cu energii inpalpabile și inexplicabile. Și motorul care dă dimensiune vieții și valoare ține de ceea ce numim abstract, doar așa ca să denumim cumva ceea ce iese de sub controlul și limitativul nostru suflu pământean, prea mult atașat de materie și repudiind prea ușor atributele nașterii noastre în duh divin! Iisus a spus clar și în termeni simpli care ne este identitatea: cea de „fiu al tatălui pământesc și al Tatălui ceresc”! De ce omul își desfide apartenența n-am să înțeleg niciodată! Mulțumesc de interpretare, Tego! | |