| = Un text plăcut | Ionuţ Caragea [10.Sep.23 16:30] |
| tocmai bun de citit duminica, când familia se întregește în jurul mesei, povestind de-ale vieții. Frumos și finalul cu mușuroiul, amintind de truda neobosită, de efortul comun, oamenii fiind asemănători cu furnicile, după cum bine le zicea Bernard Werber în celebrul său roman: Furnicile. | |
| = Ionuț, | Maria Mitea [10.Sep.23 16:43] |
| Mulțumesc de trecere și semn! Adevărat ”tocmai bun de citit duminica” amintirile, scrisul se trage de la acele duminici ”întregite în jurul mesei” astăzi, noi c-am tot pe fugă și duminica, pe-apucate ciugulim din frigidere, el e mama mare, :) Cu spor și o duminică cu firimituri la masă! Maria, | |
| = frumoasă | Stanica Ilie Viorel [10.Sep.23 18:36] |
| atmosfera pe care o descrii se simte dragostea acolo dragoste pe care unii doar au intuit-o mai târziu dragoste cu miez de pâine încruntarea- colți de câne unii au dospit aluatul alții, părăsit-au satul spor! | |
| = Ilieș, (la noi se zice și așa) | Maria Mitea [10.Sep.23 20:21] |
| dragoste cu miez de pâine, sau pâine cu miez de dragoste, oare o fi totuna, sau nu totuna, :) aici mă atingi așa cum știi tu cel mai gingaș, ca un dirijor: ”unii au dospit aluatul alții, părăsit-au satul” :) da, ILie, mă regăsesc în versulețul tău, și recunosc am dat bir cu fugițîi, vorbeam zilele astea cu o mătușă, cum ea niciodată nu a renunțat la convingerile de sine (norocul ei; a crescut în convingeri curate) E, eu le-am avut, dar în ”90 nu am mai crezut în ele, le-am disconsiderat, și am plecat, din haos în alt fel de haos, dar un haos nou nouț numit modern ”challange”, după, mi-au luat 20 de ani să mă regăsesc cu aceleași convingeri de sine, ... firimituri din dragoste părintească, familie, țară și grai ... sunt de neschimbat ... :) | |
| = * | Ștefan Petrea [14.Sep.23 02:40] |
| Maria, am făcut schimb de cartele cu tata şi am acum numărul lui... | |
| = întoarcerea la inocența dintâi când în ochii | Maria Elena Chindea [16.Sep.23 19:07] |
| noștri nu încăpeau decât basmele cu feți-frumoși și ilene unde balaurul era întotdeauna învins de o coaliție a tuturor forțelor binelui, și toate ale lumii aveau o așezare senină și acceptată integral de spirite care erau în armonie și cu cerul și cu pământul! Frumoase trăiri în care fantasticul se împletește firesc și delicat cu gesturile comune ale vieții într-o sacralitate ce deschidea portaluri în alte lumi cum deschizi ușa soarelui! De-abia aștept Mărie volumul cu „Baticul”! Spor la împlinirea acestui proiect! | |
| + Portretul mamei și descrierea mesei | Dragoș Vișan [17.Sep.23 08:27] |
| "alinta suflu(l) zilei" — trebuie cu articol hotărât enclitic "l" în final. Este un poem al mesei tradiționale românești, al bunătății sufletești din inima și vorba mamei. Ce faină și antitetică devine discuția despre lăsarea și strângerea firimiturilor, ele fiind mitizate în legătură cu strămoșii. Se pot da păsărilor și furnicilor, dacă sunt strânse după masă de-o familie numeroasă, cu vocație ecologistă sau iubitoare de necuvântătoare. | |
| = Dragoș, | Maria Mitea [18.Sep.23 03:10] |
| Mulțumesc mult de lumină! Zici că trebuie ”l”? să știi că am verificat dacă e nevoie de ”l” îl adaug, :) Da, așa este, un poem al tradiției, familiei, poporului, Un poem al sufletelor noastre ( aici sau dincolo ) care sunt ca firimiturile ... | |
| = Maria, MUlțumesc mult de trecere! mare adevăr, toată | Maria Mitea [18.Sep.23 03:18] |
| viața e despre întoarcerea la inocență, basme, sacralitate, și legătura veșnică dintre cer și pământ, mesengerii ploaia, tunetul ... furnicile, uriașii :) ” fărâmiturile (sufletele) străbăteau văzduhul, ca fulgii cădeau și numai pe unde nu cădeau,” | |