| = Când am început | Ionuţ Caragea [09.Sep.23 17:13] |
| să citesc acest text, aveam impresia că e vorba de un eseu. Partea introductivă, așa sună. Apoi, de la acea întrebare, despre energie, începe poezia, chiar una profundă, filosofică, cu un final de nota 10. Prima mea reacție a fost să-l întreb pe autor dacă poate transforma și partea de început, tot în poezie: universul, o infinitate de unicități în care o altă infinitate de particule formează un alt univers și tot așa, transformat până la întrebare... Ideea este de reținut, chisr și eu spuneam într-un piem că: trăiesc în lacrima unui univers, aflat în lacrima unui univers și mai mare... Spor! | |
| = Ionuț | Stanica Ilie Viorel [09.Sep.23 18:05] |
| se pot pune dar am imaginat recitarea o introducere o voce care spune și apoi, o alta care întrebă unde-i energia și vine apoi un mesager, actorul care apare pe scenă, și recită am și eu damblalele mele mulțumesc! | |
| = Părere | George Pașa [09.Sep.23 18:29] |
| Partea de început e prea neutră din punct de vedere stilistic, se apropie de limbajul științific. Poezia este de la „dar energia, energia unde ai lăsat-o?” Sigur, nu ești singurul care scrie asemenea texte eteroclite, dar, măcar din când în când, de ce să nu scrii și poezie? Mai ales că partea aceea de la versul sus-numit chiar are atribute estetice. | |
| = așa este George | Stanica Ilie Viorel [09.Sep.23 18:43] |
| nici eu nu aș propune altfel dacă e să fie poezie, de acolo ar fi mulțumesc | |