| = un text | Ștefan Petrea [03.Sep.23 08:43] |
| dens în metaforă, motivul paharului cu apă e suspendat deasupra altor sensuri, un poem de înstelat zic eu... | |
| = Paharul cu apă | Papadopol Elena [03.Sep.23 10:09] |
| Am citit cu plăcere poemul. Am selectat versurile de mai jos, pentru că sufletește, m-au atins mai mult. îmi tot șterg de pe față sudoarea cu care bunicii ară în cer îi văd făcându-mi semn așa cum doar icoanele mai știu să o facă și cum mă chemă acolo unde cotidianul și eternitatea se întâlnesc sub mărul de la capătul țarinii bunica întinde un ștergar alb cu colaci aburinzi bunicul scoate brifta lui de honved și face semnul crucii șoptind să fie de pomană lui D-zeu atunci mă trezesc și eu mereu rușinat că nu pot aduce în visul lor decât o listă de dorinți pe care o tot port prinsă cu magnet de frigider prin toate viețile mele trecute și viitoare de cumpărat o pâine 7 semințe 2 litri de lapte 3 kg de cartofi și nu uita de acatiste de numărat stelele pe cer și dacă mai ai timp de umplut paharul cu apă să fie de pomană lui D-zeu Dar, bineînțeles, că prima parte a poemului propulsează spre acest final, care poate fi el însuși un poem. Și tot în prima parte este o poezie care atrage atenția prin alăturări ale contextelor temporale diferite, suprarealism. Am citit cu plăcere. | |
| = Nu pot comenta lejer textul. Este vina mea. Poate revin asupra... | Dragoș Vișan [03.Sep.23 13:20] |
| Încă sunt 'pneumatic' față de acest text. Nu pot să aterizez pe comentarea sa. Scuze, nu șut astăzi în stare. E prea neoavangardist. "Hackerul rus" mă derutează. Și o zi-pisică a mea: Sunday. Să mai gamenteze (sic!) și alții. Buimac mă cheamă. | |
| = Nu mai gust așa ceva | Dragoș Vișan [03.Sep.23 13:40] |
| Este un text prea optzecist și concomitent douămiist. După calapod. După convenții și scorii; biografism fantezist, cu discurs fragmentat și legat forțat ideatic. Scuze. Altora le place. Textul este totuși bun. Nu am starea receptării sale. Îmi pare sincer foarte rău: nu mai gust așa ceva. | |