Comentariile membrilor:

=  Ionuț	Stanica Ilie Viorel [24.Aug.23 12:14]
aș fi renunțat la “lada”, “lada de zestre” din toate versurile se înțelege din titlu de ex. pe această strofă (dar și în celelalte s-ar putea reveni) nu era destul să fiu un Sisif care-şi împinge inima pe dealul înălţării? de ce mai trebuie să trag după mine şi lada de zestre plină cu gânduri? “de ce mai trebuie să trag după mine toate gândurile puse la păstrare?” se propune o legătură cu ideea sugerată de titlu, fără un “abuz” de exprimare
=  aici	Stanica Ilie Viorel [24.Aug.23 12:16]
eu trag după mine o umbră o ladă de zestre plină cu gânduri din lumea în care trăiam înainte să vin pe pământ este și mai ușor eu trag după mine o umbră plină cu gânduri din lumea în care trăiam înainte să vin pe pământ evident că este lada de zestre, nici nu e nevoie să fie pronunțată
=  Ilie,	Papadopol Elena [24.Aug.23 12:33]
Dacă din strofa: eu trag după mine o umbră o ladă de zestre plină cu gânduri din lumea în care trăiam înainte să vin pe pământ se elimină versul: o ladă de zestre, se pierde metafora și maxima ei.
=  răspuns	Ionuţ Caragea [24.Aug.23 12:50]
abuzul meu e folosit intenţionat, prin tehnica repetiţiei, pentru a-l face şi pe cititor să simtă un pic din greutatea acestei lăzi. Este o imagine obsesivă, care vrea să obosească lectorul. Tehnica este folosită de mulţi, de foarte mulţi poeţi, începând de la simbolişti (Bacovia repetă de foarte multe ori oglinda larg-ovală în Poemă în oglindă) şi terminând cu poeţii contemporani. Corbu, într-un poem, Repetitie generala, repeta domnule-domnule de nenumarate ori, cu toate ca ar fi putut sa nu o faca. "Repetiția este procedeul stilistic care constă în utilizarea succesivă a aceluiași grup de sunete, cuvânt, grup de cuvinte sau aceleiași structuri gramaticale într-o comunicare, pentru a sublinia și a impune atenției o anumită idee." Deci, atunci când vezi, Ilie, o anumită tehnică, nu trebuie să vii tu să îl faci pe autor să-şi schimbe scriitura, după cum îţi place ţie, tu trebuie să cauţi să înţelegi de ce autorul a folosit acea tehnică şi ce urmăreşte cu ea. Dacă tot spuneai că vrei să înveţi unele lucruri, sper că ţi-am fost de ajutor.
=  doamna Elena Papadopol	Ionuţ Caragea [24.Aug.23 12:53]
nu v-am văzut comentariul, îmi cer scuze. I-am explicat eu lui Ilie ce trebuia explicat şi i-am dat nişte exemple. Dacă ar fi vorba de o construcţie stângace, de nişte ruperi de ritm, de nişte greşeli gramaticale, de nişte anacronisme, modificările sunt binevenite. Însă când se foloseşte intenţionat o tehnică, aceasta trebuie acceptattă ca atare. Vă mulţumesc!
=  Se desprinde	Nuta Craciun [24.Aug.23 13:03]
o luciditate tonică, o dorință de a crea lumi și de a le oferi cât mai multă viață, într-o frumoasă ”poveste” ca un cântec-descântec. Dar adevărul e întotdeauna simplu, e suficient să scrii despre el cu penele păsării sau chiar cu penele îngerului care te locuiește, pentru că dacă la început ţi se pare că trebuie să fii complex ca să cucereşti oamenii, în cele din urmă, aşa cum spunea cineva despre Eminescu, „te dezbraci de podoabe” şi te arăţi gol în fața lumii. Mie îmi place așa cum e, poate aș scoate și eu ”lada de zestre” din prima strofă, mă gândesc că poate fi umbra ”plină de gânduri…” și aș adăuga în strofa a doua: lada ”de zestre” e grea.
=  stimata doamna Nuta Craciun	Ionuţ Caragea [24.Aug.23 13:11]
ati parcurs, foarte frumos, poetic si sufleteste, drumul de la greutate la simplitate. Fireste, fiecare cititor interpreteaza un text in diferite feluri, simte nevoia de a-l aseza pe formele gustului sau, dar si autorul textului are gustul lui, format pe anumite considerente, pe anumite tehnici, pe anumite trairi. Va multumesc foarte mult pentru comentariu!
=  fiecare cu	Stanica Ilie Viorel [24.Aug.23 13:27]
metafora sa cât de sugestivă este, sau cât redundanță, voia înțelegerii fiecăruia absolutul (dacă o exista) nu-și are rădăcini în poezie și, de fapt, în nici o creație umană, așa deci, lada să rămână, tehnicile să fie studiate și folosite, autenticitatea să guste aplauzele… doar nevoia de singurătate rămâne… ca o exprimare obsesivă de folos acea zicere a unui badea anonim: numa’ stau. și îmi aduc aminte și de două bancuri: ăla în care blonda alege dintre toate oile, câinele și ăla: bade ai folosit prezervativul? - tăt timpu… - cum tot timpul? - apăi, domniță, cum dă vă spui? numa’ când ne pish și când ne f… nu-l folosim *** revin dacă e cazu’ că luată unii 24 mil. lei fonduri și nu se găsesc metaforele spor! PS: mai păstrați loc și de glume în program, altfel o luați razna (terapie)
=  Ilie	Ionuţ Caragea [24.Aug.23 13:37]
eu, oricum, iti multumesc pentru aplecarea asupra textului meu. Tin minte ca, mai demult, am folosit unele dintre sugestiile tale, deci apreciez efortul tau de a lasa comentarii constructive, dar si de a crea o atmosfera vesela. Te mai astept si pe la alte texte, tot pline de repetitii. Ma intorc la acte, ca vorba ta, se apropie termenul, si nu vrem sa ia clientii amenzi.
=  referitor la gusturi,	Nuta Craciun [24.Aug.23 13:41]
aveți dreptate, poate de aici vin uneori neînțelegerile! :) De fapt atunci când ne exprimăm părerea la un text, nu ignorăm neapărat intenția autorului bazată pe anumite considerente, doar încercăm să spunem cum ajunge poezia la noi. Toate cele bune!!
=  exact	Ionuţ Caragea [24.Aug.23 13:47]
aveti perfecta dreptate! Gusturile difera, insa ceea ce este cel mai important, este sa folosim un limbaj respectuos, neprovocator. Ati reusit sa imi luminati ziua!
=  Farmecul sfânt al lăzii de zestre	Papadopol Elena [24.Aug.23 15:56]
Domnule Ionuț Caragea, cu mare drag. Și vă doresc ca fata dumneavoastră să beneficieze de lada de zestre pe care ați creat-o, în calitate de Tată, pentru ea, având ajutorul subtil al Tatălui de sus. Pe de altă parte, mai interpretez această metaforă din sensul familiar al termenilor sintagmei - bunurile care constituie averea cuiva - eul poetic devenind, astfel, în contextul dat, un păstrător al momentului de întâlnire cu Dumnezeu, prin gândurile primite. Eul dumneavoastră liric surpinde atât nevoia bărbatului, cât și a femeii, de a se uni într-un Eu divin, pentru a moșteni cuvântul de la care a început totul, din nimicul originar, din întreaga moștenire genealogică, pornind de la Adam și Eva, subliniată marcant în poemul dumneavoastră, pentru a-l dărui generațiilor ce vor veni.
=  oh, da	Ionuţ Caragea [24.Aug.23 16:21]
ati patruns, doamna Elena Papadopol, foarte adanc in text. V-ati dat seama de unele lucruri. Da, pentru fetita mea e acea lada de zestre. Pentru familia mea de langa mine, dar si pentru cei care mai cred in cuvantul iubire. Eul din acest poem este eul tuturor acelora care se identifica cu el. Va sunt profund recunoscator pentru atentie, pentru generozitate! PS. Va rog, in continuare, sa va dedicati, mai mult, altora. Nu vreau sa imi aud discutii. Mai am aproximativ 6000 de texte de postat pe Agonia, din cele peste 60 de carti publicate, si nu as vrea sa se spuna ca 5000 de coemntarii sunt numai de la dv. Sper ca nu v-am jignit cu cererea mea. Va multumesc!
=  Doamna Elena Papadopol, am o rugăminte pentru Dv.	Ionuţ Caragea [24.Aug.23 22:23]
ca o completare la comentariul precedent. Chiar dacă pun mare preț pe cuvintele Dv., vă rog ca, de azi înainte, să nu îmi mai comentați textele pe Agonia. Nu doresc, chiar dacă vă știu o mare admiratoare a textelor mele, să fiți acuzată că îmi faceți vreun favor sau că faceți parte din vreo bisericuță. Vă mulțumesc și vă doresc mult succes la comentarea creațiilor celorlalți! Sper ca prin rugămintea mea de a nu mai fi comentat de dv.și de Dragoș Vișan, să înceteze toate acuzele care vi se aduc și toate vorbele necuviincioase la adresa voastră. Vă mulțumesc!