| + Părere... | Iulia Elize [23.Aug.23 17:12] |
| Mi-a plăcut, e un poem luminos, îmi pare ca o gură de oxigen, în toată nebunia de commenturi pe poezii slabe, pe site, are un stil jucăuș, dacă îmi permiți, e un fel de zâmbet al unei imagini pure și ingenue, fapt pentru care las stea. Mi-a plăcut. Simplitatea câteodată este cea mai dragă opțiune, autorului, dar și cea aducătoare de un zâmbet, celuilalt. Pentru surâsul meu, optimismul, după lectură, ai mai convins încă o dată. Avem nevoie de plusuri poetice. E chiar o chestie drăguță, mai sus, parfum de trandafir... | |
| = frumos | Ionuţ Caragea [23.Aug.23 17:22] |
| acest poem în oglindă, ca o replică la poemul doamnei Elena Papadopol. Felicitări doamnei Iulia Elize pentru curajul de a aprecia ceva frumos! | |
| = Iulia Elize, Ionuț Caragea, mulțumesc! | Dragoș Vișan [23.Aug.23 18:18] |
| Cum să nu ne inspire și chiar influențeze feminitatea, din atâtea texte bune ale doamnelor și domnițelor de pe Agonia? Țară frumoasă și liberă de pe 23 august și 25 octombrie 1944, a lor ești, a româncelor atât de talentate, brave și iubitoare! Da, poemul este inspirat după cel de astăzi al Elenei Papadopol. | |
| = Astăzi e o zi aparte. Nici nu și-o aduc mulți aminte. 23. | Dragoș Vișan [23.Aug.23 18:50] |
| Acasă am și lunetă astronomică, precum și lunetă cu trepied de vânătoare sau de observări montane. Copiii mei merg periodic la observatorul astronomic. Și la cățărări montane. Și la caiac și plută. Și la concerte rock. Țară, țară, vrem sportivi, vrem iubire de copii, vrem liniște și pace, să creăm, să muncim, nu să ne risipim forțele în zadar! Din casele noastre vrem să facem lucruri importante. Nu accidente ca la 2 Mai. Totul "era bine" după polițiștii nevigilenți și șoferul acela de 19 ani circula haotic. | |
| = intr-adevar, e o zi aparte | Ionuţ Caragea [23.Aug.23 19:02] |
| O zi in care, dupa multe discutii obositoare, ti-ai pastrat echilibrul, inspiratia, si ai scris un text minunat. Vezi ca urmeaza niste modificari substantiale in procesul de tranzitie catre noul site. Am vorbit cu seful si am aflat multe lucruri interesante. Am facut si cateva propuneri, spre binele siteului. Noi trebuie sa ramanem calmi, sa nu mai raspundem niciunei provocari, si vor fi multe multe surprize pozitive. Felicitari inca o data pentru poem! | |
| = Întrebare f. curioasă... | Iulia Elize [23.Aug.23 19:07] |
| Se schimbă formatul site? Cumva? Nu aveam habar... Sunt curioasă dacă până la urmă o să fie un alt format... Și da, mai socializăm, dar nu peste tot. Altfel, ioc muncă de calitate, timp, cât e... | |
| = da, se schimba | Ionuţ Caragea [23.Aug.23 19:14] |
| acum se incearca implementarea unor unelte noi pe noua versiune. Suntem cativa care o testam intens si vorbim cu Radu Herinean despre imbunatatirile care se pot face. Sper sa se implementeze si niste chestii care sa aduca o atractivitate asemenatoare cu cea a vechii Agonii. Ma refer la accesul la pagini si la vizibilitatea stelutelor. Sper sa ii dea programatorul de cap. | |
| = Da, cum să nu, | Iulia Elize [23.Aug.23 19:21] |
| Și eu îi spuneam, lui Radu, printre alții de aceeași părere, să nu modifice tema de site. Eu acum, cu trei cărți pe finiș, am un fel de fantezie cu un site pe roz, e ceva feminin, la care mă gândesc, de fapt, un fel de capriciu care mi l-aș dori pentru agonia, însă numai pentru trei zile... Am muncit mult zilele astea și încerc să îmi reîncarc bateriile, de fapt. Ele se reîncarcă, însă, dacă spun și vreau eu mult. Dacă ești obosit, cumva, după prea mult lucru literar, apar mai adesea capriciile. Vorbim și în alte ocazii, nu prea mai am timp chiar acum. Spor la scris și comments... | |
| = O zi uitată în 2024: 23! | Dragoș Vișan [23.Aug.23 19:36] |
| Eu am văzut lumina zilei și am înșirat șapte ani de-acasă în cartierul 23 August din Tulcea. Și bineînțeles că respect această mare zi. Chiar dacă sunt republican convins, mă întreb de ce nu a obținut Nobel pentru pace în 1945 chiar regele Mihai I, pentru actul de lovitură de stat, arestare a lui Ion Antonescu și Mihai Antonescu, unire a armatei române cu cea sovietică și marele său aport la urgentarea sfârșitului Celui De-al Doilea Război Mondial. Ce a crezut Occidentul în întregime pe 23 August 1944? Că regele Mihai I i-a păcălit? Voiau să persiste Frontul de Est mult și bine în Carpați, Balcani, Polonia? Au considerat numai (și austriecii fanatici hitleriști) că noi, românii, i-am trădat în 1944-1945. Nu ne-o vor ierta niciodată pentru acel act de mare Eliberare a țării între 23 August și 25 octombrie, cu mare tribut de sânge românesc. Țară ocupată de mult de nemți... | |
| = Impresii... | Iulia Elize [23.Aug.23 22:09] |
| E foarte trist că România, iar noi suntem români, nu l-a apreciat, nici ea, România, pe Regele Mihai, nici cât timp a trăit și cât timp a fost aproape de/și în România. Bunicul meu a fost veteran de război, mi-aduc aminte că am primit o vizită de la Regele Mihai, în Alba Iulia, imediat după ce venise în România după foarte mulți ani petrecuți afară, iar eu am plecat cu bunicul să îl vedem. Bunicul l-a adorat, a dat mâna cu dânsul, dar nu multă lume l-a ovaționat pe atunci... A fost puțină lume, dar înfocată. Trebuia ca România să se implice mai mult, să îl implice în viața politică, dar eu una tot ceea ce țin minte este nu un tron, nu un scaun măreț, ci numai un scăunel simplu, cam modest, pe care a șezut mulți ani după întâlnirea cu bunicul, după mulți ani de nepăsare românească, doar un scaun cam modest, pe care a stat un rege minunat, în parlamentul României... Vorbele lui de pe acel loc, modest, prea modest, au făcut însă lumină de soare, în sală. Eu numai atât îmi aduc aminte, dar amintirile sunt cumva încă în mine. România nu a știut bine, ce să facă cu oamnii ei foarte demni și buni, așa că cum să știe alții, dacă noi nu am putut și nici nu am știut. Dragoș, și eu amintiri, foarte pregnante, în mine. Bunicul, fericirea lui întipărită pe chip, cât aveam 9 sau 10 ani, eu așa țin minte, bucuria bunicului a fost și bucuria mea, că l-am văzut, pe el, bucuros. Așa am perceput la 10 ani, am în mine acum tot, să conteze numai bucuria bunicului, fost deținut politic și mare om respectat, de au cântat cu fanfara când nu a mai fost, între noi. Iar eu abia atunci am înțeles, că a fi un bărbat respectat în viață e foarte mult, sau am înțeles mai bine. Numai amintiri, bucuria bunicului meu stă acum prin curbele din care mi-e făcut sufletul. | |
| = Dumnezeu să-i odihnească pe bunicul tău și pe regele Mihai I în pace | Dragoș Vișan [23.Aug.23 23:17] |
| O întreagă amintire despre regele Mihai I și bunicul veteran de război. Se duce moștenirea culturală, intelectuală de râpă. Mulțumesc pentru aceste cuvinte. 23 August valorează mai mult! Un act de întoarcere a armelor, venit de la armata noastră care ar fi înroșit tot Pământul Sfânt cu sângele nostru și sovietic de ar fi continuat să îndeplinească tot comenzile germane hotleristr, dar coordonat de către Majestatea Să Regele Mihai I. Cu girul americanilor, englezilor, francezilor în curs și ei de eliberare. Pentru prezent, în 2023 23-ul August nu trebuie pomenit, zic cei din Berlin, Viena. Ordinul Înaltului Stat Major al armatei române a fost din 24 August să se recucerească rapid Bucureștiul și să se facă o mare linie de apărare în Câmpia Română, extinsă în Carpați și Balcani pentru protejarea multă vreme a Budapestei, Vienei și Berlinului (am ascultat și vazut astăzi pe poporul Cinemaraton TV, la rubrica de "Secvențe...". | |
| = Zbucium existențial în ton de crepuscul | Papadopol Elena [24.Aug.23 00:06] |
| Un poem deosebit! Prezintă zbuciumul existențial în ton de crepuscul. Titlul poeziei merge până la substratul iubirii, caracteristică a existenței adevărate. Spațiul interior se deschide. Eul poetic aspiră spre bucuria vieții, pe tărâmul existenței cotidiene, al propriei țări. Lumina discursului liric este revelată prin cuvinte cu însușirile acesteia. Cu aceeași recunoștință, Elena Papadopol | |
| = Părere... | Iulia Elize [24.Aug.23 01:38] |
| Lasă Dragoș trecutul mai în spate și nu te mai gândi cum nu trebuie. În general, Germania a fost ajutată după război să își revină, planul Marshall, iar după aceea a venit momentul memorabil când a căzut și zidul dintre Germania federală și cea democrată, așa că Germania e, desigur, foarte bine cum e acum, unită și fără griji, ditamai pion european foarte echilibrat și puternic, mai ales față de o Românie, fără o voce prea acerbă, în cazul celui de-al doilea război mondial, ci poate numai moderată. Tu crezi că e ceva prin mintea noastră, de fapt. Numai o iluzie că cineva nu ne apreciază, pe noi, vreun pic, când noi suntem de fapt bine mersi și ditamai europeni cu toții, nu numai România, care a fost în respectiva vreme un pion mai mic, decât oricine, nesuscitând nimic care să conteze prea mult sau evident, din partea trecutului. Astfel încât să nu fim apreciați noi, azi. Lasă documentarele, nu te lăsa influențat tocmai de ele și bea un ceai sau o bere bună... România e prietenă cu toată lumea și foarte pacifistă și bine, mereu. Așa să fie mereu, eu așa îi doresc României... Multe salutări!!!! | |
| = În completare, | Iulia Elize [24.Aug.23 01:41] |
| În toate domeniile, de fapt, țara noastră trebuie să fie super ok, mai ales politic, când niciodată nu e cazul să suscităm păreri de rău, cu privire la trecut. Așa că: go for it. | |
| = Mulțumesc mult pentru inspirarea din poemul d-stră, Elena Papadopol | Dragoș Vișan [24.Aug.23 02:58] |
| Da, titlul "Iubitei eliberate de afară" merge până la "substratul iubirii, caracteristică a existenței adevărate", maica țară, spațiul exterior celui casnic, familia cea mare, după cum i s-a mai spus. "Lumina" vine de la toate femeile României. Și venirea zilei, și venirea nopții. Mulțumesc mult și pentru comentariul ce surprinde atât se bine articularea ideilor din poemul meu rezultat din poemul dumneavoastră. | |