| + pulsul ultimului zeu pe care l-am locuit | Maria Mitea [07.Aug.23 19:16] |
| Maria, un poem care-ți intră-n oase pe măsură ce citești: ” nu întreba inutil de ce nu-s aprinse felinarele secolul se stinge încet” Mi-a plăcut mult, poate că-mi aduce aminte de Andrei Tarkovski, rămânea o prezență pură în fața faptelor, nu întreba/analiza/nu dădea răspunsuri, lăsa totul crud, exact cum se desfășura ... ”abandonul privirii cântec de clopot albastru extazul ascunde memoria sinucigașă ieșea agale din valuri regurgitată de lună prea nouă pentru dinții de lapte ai sorții” Felicitări! :) | |
| = „Călăuza” a fost primul din filmele lui Andrei Tarkovsky | Maria Elena Chindea [08.Aug.23 12:19] |
| pe care l-am văzut, ni l-au pus la cursurile de yoga pe care le-am studiat pentru simbolistica lui, știu că a trebuit să-l văd de câteva ori ca să-mi revin din șoc, altă viziune asupra vieții și-a evenimentelor ce ne marchează. Mi-a distrus niște repere în cinematografie așa cum în literatură „Pontiful” lui H.Y. Sthal îmi făcuse praf prejudecățile și filtrele limitate. Cred că de când mă știu construiesc și dărâm biserica spiritului meu, ca un Manole în travesti. Cred că putem aborda evenimentele vieții din postura de martor sau participant al jocurilor ei... Uneori, prin grație divină, le putem aborda pe amândouă concomitent, acționând din starea de martor! Mulțumesc de scanare și înstelare. | |
| + O poetică originară, a elegiilor protestatare, care îmi place mult! | Dragoș Vișan [08.Aug.23 08:19] |
| Maria Elena Chindea este o poetă care scrie o poezie confesivă cu subtext protestatar de o mare valoare, deoarece în imaginarul poetic și diversitatea trăirilor disforice, conform "categoriilor negative" depistate de către criticul și teoreticianul literar Hugo Friedrich într-o lirică modernistă veritabilă, avansată se strecoară subtil în permanență și un subtext protestatar stenic. Încă din incipitul poemului constatăm regretarea neaprinderii felinarelor, în condițiile camuflajului nocturn din România prin 1916-1918, dar și a absorbirii întregii forțe economice românești pentru mașina de război a lui Adolf Hitler, încă de la abdicarea lui Carol al II-lea, prin ocupație nedreaptă a întregului regat (septembrie 1940 - 23 august 1944). În acest apare o idee remarcabilă, anume că atât secolul XX, trecut, cât și actualul veac XXI se sting încet cuprins de "tumori obscene" ideologice, de forțe suprastatale și interese obscure. "Venele" unor națiuni se cred "aruncătoare de cuțite" înspre altele, considerate mai slabe, ori rebele. "Viforul" este amintit în intertextualitate cu piesa "Viforul" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, despre domnia rea a lui Ștefăniță Vodă, penultimul din dinastia Mușatinilor. Tot în strofa a doua, în care se amintește despre o revelație a vieții, este demitizat "ultimul zeu pe care l-am locuit", secvență prea lungă "de până" putând fi înlocuită de "până". Finalul este cu adevărat o autocritică pentru toți cetățenii din țările agresoare ale veacului XXI, care în loc să vegheze la pacea lumii o subminează mereu: "ochii noștri nu-și pot privi în față privirea de fiară". Un reper liric indiscutabil pentru poezia protestatară din prezent este volumul de versuri "Manifest pentru mileniul trei", editura Eminescu, 1984. | |
| = O poetică originală | Dragoș Vișan [08.Aug.23 09:09] |
| Scuze, "O poetică originală". Nu "originară", în titlul comentariului de acordare a stelei. My mistake! | |