= citit | Stanica Ilie Viorel [06.Aug.23 21:31] |
să-și definească o funcție (una singură, că așa este matematic, în cazul de față; că are diferite valori, d’aia este funcție, g și A fiind variabile) deci, “să-și definească o funcție de grabă cu valori în așteptare cu un rezultat, mereu, un număr prim” aș renunța la simbolizatea matematică frumos jocul poetic cu această temă (cred că am mai întâlnit tema numărului prim în poeme) “2 se împarte la 2, niciodată la mai mulți” poate ar mai fi de lucrat acolo, păstrând ideea care a condus la acel vers 2 se împarte și la 1, printr-un joc al imaginației, 1 nu este obligatoriu să fie ales din 2, așa 2 se poate împărți la mai mult de 2, dar nu în același timp altfel, ar rezulta rămășițe, dar matematica noastră a ales întregul spor! | |
= parere | Claudiu Tosa [07.Aug.23 02:56] |
de la strofa 4 textul ma prinde. La strofele de dinainte cred ca s-ar mai putea lucra putin. Spre exemplu "să ne atingem ușor și stângaci atât cât să incităm simțuri" este usor redundant, in sensul ca nu e nevoie de explicatia aditionala legata de incitarea simturilor, se subintelege. | |