| = las semn | Stanica Ilie Viorel [29.Jul.23 16:51] |
| noaptea își lipește burta de șopîrlă uriașă de nisipuri —— cred că ar fi de folos “pe nisipuri” (evită repetarea prepo…) un alt registru, o altă trăire ce bucurie de viață într-un loc care oferă mai nimic și cum în aceste locuri, natural divine, am stricat tot încât să te bucuri ar fi o tulburare de comportament când urmărești un autor care scrie sincer aproape că simți că stai alături de el, cu o țigară și un pahar de tărie, îl asculți și el îți spune: vezi? stăm aici ca proștii în mizeria asta, în cazanul ăsta, și să vrei să te bucuri, n-ai cum. apoi, după ce trage un fum de țigară și soarbe o gură, cobtinuă: și când te gândești că ăia au doar deșert, caravane și noapea plină de stele, dar îi simt, ăia trăiesc cu împăcare, cu bucurie mi-a plăcut să stăm la un pahar de vorbă, Leo. chiar mă bucur că pășești dincolo de emoții, intrând în genul meditativ spor! | |
| + mă întorc Leo | Stanica Ilie Viorel [29.Jul.23 17:15] |
| mă tot abțin să pun steluță la textele tale este evident că primesc cu bucurie ceea ce scrii dar azi, dacă tot am stat unul lângă altul, la o țigară și o pălincă ( mi-a plăcut că nubești fandosit și ai acceptat tăria de prune), nu pot să nu recomand acest text | |
| = Ilie | Leonard Ancuta [29.Jul.23 17:45] |
| din pacate azi nu fu de prune, e tescovină, dar bună și asta pentru ca e. de altfel, nu e atat de rea cum se mai stramba unii. si daca tot am stat la una mica. jai noroc! | |
| + da, | Ottilia Ardeleanu [29.Jul.23 18:03] |
| simt că aici e poezie de la un capăt la celălalt, ca un imens deșert. e de ajuns să spun că te trec fiorii cu fiecare cuvânt de adevăr. da, poezia ta este o oază pentru care trebuie să răzbați sute de kilometri! | |
| = am uitat | Stanica Ilie Viorel [29.Jul.23 18:10] |
| să menționez finalul am remarcat motivul:) | |
| + Yemen România, te iubesc! | Dragoș Vișan [29.Jul.23 18:19] |
| Yes, sunt la un concert rock și, pe bune, piesele de aici în engleză se potrivesc ca brățările pe mână cu intonația acestui poem. Merg pe mâna acestui poem, ca poem capodoperă al Agoniei. Pe 2023. Războiul civil de prin Yemen și România noastră, rău ajunsă, dar care mai petrece tinerește. Mai glumim, mai protestăm și cu ceea ce ajunge cu țârâita la noi. Dubai, mânca-te-ar iadul! Yemen, Românie, fii tare! | |
| + dar cît de frumos e acest tărîm al yemenului nu va fi niciodată perfect, | Maria Mitea [29.Jul.23 18:49] |
| și de ce ar fi perfect? pe cand poți scrie despre Yemen atat de profind, și poetic: ”nici n-ai visat vreodată nici nu ți-ai imaginat un deșert atît de bogat. caravanele în amurg, obrazul înăsprit de nisip, setea.” | |
| + În această țară... | Emilian Lican [29.Jul.23 18:55] |
| De o mie de ori mai frumoasă vor veni și 1001 de nopți înstelate! Am lectura cu deosebită plăcere! Yemen-România:1:1 | |
| + "... şi zîmbetul tău mă face patriot" | silvia caloianu [01.Aug.23 04:20] |
| Frumos poem. Finalul - de excepţie! - a incununat opera. (Despre bălţi, ai vrut să spui că sunt urât mirositoare, nu?) | |
| = Un poem frumos | Ionut Caragea [01.Aug.23 08:26] |
| cu un final fabulos! Se vede că citești foarte mult... | |
| = Dragilor | Leonard Ancuta [01.Aug.23 09:47] |
| nici nu-mi dădusem seama ca nu v-am multumit pentru aprecierile voastre. ma simt onorat si in loc de multumire o sa fac tot ce-mi sta in putere sa va ofer poeme la fel de frumoase! | |