| = Sarcasm | Dragoș Vișan [15.Jul.23 20:20] |
| Cât sarcasm! Nimic mai mult. | |
| = fotograful | Stanica Ilie Viorel [15.Jul.23 20:50] |
| când vezi nu-ți rămâne altceva decât să spui, altfel ești orb. (dacă tot e resuscitat aforismul) ai observat bine, ai punctat bine, ai un text cu vână! | |
| = In mod cert | emilian valeriu pal [16.Jul.23 08:39] |
| Nu este despre sarcasm. Dar fiecare cititor cu cheia lui de lectura. Potrivită sau nu. | |
| = Eu sunt cu cel decăzut, ori înconjurat de moralismul corupt, trivial | Dragoș Vișan [16.Jul.23 09:24] |
| Doamne, ce scumpi sunteți toți, și tu, Emilian Valeriu, ce scump ești, dragul meu general, nu executa un gladiator, nu degrada un soldat al tău, pentru disciplinarea vreunei armate, Roma e coruptă și curvă, nu noi! Orice atitudine moralistă și sarcastică-militaristă îmi va repugna mereu. Adevărul individual este că omul poate ajunge ceea ce dorește el, un boem sau un răzvrătit. Eu unul, ca cititor neutru, am pactizat și voi pactiza cu acel om prezentat în acest text la modul sarcastic. Cu bărbatul ce-și "potcovea sufletul la picior" și și-o băga sincer. În ce procente dorea. Pot continua așa, să citez din text și să dau peste nas eului liric infatuat. Spartacus e și în cel decăzut mult. Și în mine, imparțialul observator. Trufia lui Marcus Crassus e în eul liric din acest text. Răstignire îl rugăm să ne acorde. Mai citesc încă o dată, să-mi fie mai clar mesajul neestetic, moralizator, desuet. Aș considera că acest text poate fi și șters, poate rămâne și mărturie a unui sarcasm nestrunit bine, deși sună atrăgător. | |
| = .... | Dragoș Vișan [16.Jul.23 09:34] |
| Îmi repugnă de fapt a doua parte a acestui poem. Tot ce vine de la versurile "așa că intru într-o stare de estivare" (bine că nu... "eschivare") și următorul, "rememorez hârjonelile noastre rasate". S-ar părea că e vorba despre harjoană. | |
| = In virtutea dreptului la liberă exprimare | emilian valeriu pal [16.Jul.23 10:01] |
| Ești liber sa spui ce vrei. Nu particip la concursuri de popularitate si fug ca de dracu de oameni care dau dețin adevarul absolut si dau verdicte. Nu caut socializare si ma enervează autovictimizarile. Si, cu siguranta, nu scriu ca sa placa unuia sau altuia. E un text personal care trebuie citit ca atare. Unii rezonează, alții nu. Pentru autor părerea unui cititor e relevantă in măsura in care e spusa responsabil si asumată ca nota personală de lectura, nu adevăr absolut sau litera de lege. | |
| = Ultimul meu comentariu. Nu voi răspunde pe urmă. Polemică inutilă. | Dragoș Vișan [16.Jul.23 10:04] |
| Eu n-am mai văzut așa ceva: eul liric să se prefacă a fi un boem, apoi să se condamne pe sine pentru degradarea în care ar fi ajuns. Nu poate realiza asta decât prin implozie a fictivului eu liric. Așa că realul eu liric, din sarcasm, își dă cu stângul în dreptul, se autodesființează, se prezintă într-o boemă suferindă care nu e a sa, ci a celuilalt. Sindromul lui Marcus Crassus, de-a vedea tot barbarismul și josnicia umană într-un Spartacus, dar care ucidea și în sine libertatea individului de a-și decide soarta evadând cu orice preț din "civilizația" moralistă, de-o duritate mai mare decât oricare de atunci. Putea fi Spartacus și pe sado-mazo. Ar fi trebuit să-l lase să plece. Nu să-l nimicească. Această nimicire se întâmplă și în acest text: o nimicire-implozie a eului liric, o similiucidere în oglindă. | |
| = Un bizar text ce poate lua din partea altora stele, iar de la mine un NU | Dragoș Vișan [16.Jul.23 10:11] |
| Da, este părerea mea, personală, dar fermă. Nu o vreau "literă de lege". Poate primi textul și un mănunchi, jerbă de stele pe cer. Eu am riscat spunând opinia mea. Greu de comentat textul, foarte greu. Îl văzusem de ieri. Gata, punct. Nu mai intervin. E un text foarte modern, foarte bine scris. Însă un exemplu, prin intoleranță, de "așa NU". Șterge-l mai bine. | |
| = Ți-am răspuns din politețe, | emilian valeriu pal [16.Jul.23 10:57] |
| dar deja când vezi jerbe de stele(de parcă ar fi confirmarea valorii) și când îmi recomanzi arogant să-mi șterg textul de parcă ai fi jurat la Agonicii au talent și tu decizi ce text merită să apară pe site, deja întreci măsura. | |
| + În mod sigur voi fi un: Darie să nu uiți! :) | Emilian Lican [16.Jul.23 14:40] |
| Prima strofă Eu-ul se scuză prin justificarea poetului-boem dar dă vina fără scrupule pe un alt eu, nu o ,,ea", ceea ce mă face să cred că este o discuție cu propria personalitate, dedublată... Foarte bine! Eu cred că prima strofă este pregătitea într-o introspecție a propriului: ,,Eu"... Paranteză Am întâlnit oameni care cu adevărat aveau Eu-ul atât de cultivat încât mă făceau să exclam: -Prietene dar tu chiar ești... Credință Eu cred că oamenii în lipsă de argumentele care la un moment dat le lipsesc, deși, chiar au demonstrat că merită să afirme: Eu sunt ,,cutare", doresc de fapt să își aducă propria neuitare în mediul înconjurător din care provin, în cazul de față literatura. A doua parte-Facerea la psihicul unui adolescent care trebuie convins: -Câte nu am făcut pentru tine da tu... Citez: ,,nu știu nici acum dacă e bine sau rău" Introspecția retorică continuă într-o defulare dementă a unor fapte deosebite a propriului eu și se încheie cu: ,,mă întreb cât îi ia trupului până miroase a mort după ce viața îl părăsește" Eu cititorul mă întreb cât îi ia trupului viu până îi miroase a mort sufletul... Mărturisesc că textul nu m-a atras dar polemica comentariilor mi-au aprins beculețul roșu al cititorului care musai ar trebui să citească acest text. Dau steluță pentru curajul acestei introspecții pentru că recunoașterea duce la dilemele propriului eu care se vrea să fie îndreptat. Este o chestie filosofică pe care deși o recunosc parcă nu mi-aș deschide sufletul atât de public dar aici pe Agonia suntem, dacă nu prieteni, măcar colegi sinceri. Îmi place asta! Nu sunt deacord cu Dragoș în unele afirmații care au venit în urma lecturii părții finale a compunerii, cred eu, dar îl invit și pe el la un exercițiu de curaj. Cu bucuria prilejului de a exersa într-un comentariu elaborat... :) | |
| = da:) | Stanica Ilie Viorel [16.Jul.23 15:43] |
| mulțumesc și eu pentru răspunsul politicos:) o să încerc să înțeleg ce reproșează Dragoș acestui text. dar, din ce am observat, ar trebui să mă documentez ceva timp (diferența de cultură generală) | |
| = Pentru a evita discuții inutile: | emilian valeriu pal [16.Jul.23 16:08] |
| dependență, terapie de recuperare, anticiparea recăderii, pierderea motivației în abstinență. Pentru cine a trăit acest parcurs. Eurile metafizice și poetice și alte asemenea le las în seama celor care caută sensuri ori personaje ce nu există în afara realității. | |
| = Emilian Pal | Emilian Lican [16.Jul.23 16:23] |
| Observ finețea care mă corectează în comentariu: ,,Eurile" :) Foarte bine! | |
| = sincer | Stanica Ilie Viorel [16.Jul.23 16:32] |
| eu am avut deja un personaj în față, când am citit textul credeam că și Dragoș a observat ceva asemănător și ți-a reproșat că ar fi un sarcasm referitor la o asemenea situație nu văzusem altceva decât ceea ce ai explicat prin comentariul de mai sus mă repet: e un text cu vână! poate fi de mare ajutor celor care au (încă mai au) luciditatea propriei situații … totuși, având curiozitatea crudă:) voi căuta să înțeleg cu ce a comparat Dragoș tot ce spune textul tău … dependență, suferință, decizie, voință, sevraj, durere, abstinență, renunțare, pierdere, câștig… și ciclul se repetă… trebuie să cunoști situația la propriu pentru a înțelege … | |