| + nu te vopsi decât cu albul foii, glaucom sub care nedoarme poetul | Valeriu D.G. Barbu [02.Jul.23 09:59] |
| speriat un pic, nu-i așa? trece tinerețea dar și mai repede trece bătrânețea! și vine steaua sau ne ducem noi la ea să ningem apoi peste copiii bătrâni iulie fiind, ninge oricum, și dacă ar sta lumea într-un fir de păr, ăla e poezie | |
| = Un poem tangibil, "negru pe alb" | Papadopol Elena [03.Jul.23 20:18] |
| O cugetare de confirmare egalizatoare în fața morții, pentru orice destin; o resemnare care atinge pe oricine, atunci când îi va veni momentul; un frumos spectacol final, profilat cu un evident realism autentic, dar poetic, în care privești doar ceea ce se mai vede, în relația aceasta dintre om și Univers. "Steaua" (cuvânt căruia cititorii îi pot aduce interpretări multiple) devine armonia, sufletul, lumina, expresia totală a trăirilor interioare, alunecând în neant, odată cu această ordine temporală. "Negru pe alb" rămâne scris doar poemul - un chip natural de transpunere a acestei certitudini - revelat pe căile experiențelor trăite. Îmi place foarte mult poemul! | |
| = Da, Valeriu... | Ionut Caragea [02.Jul.23 10:19] |
| Ne conformăm, ce să facem. Timpul și durerile ne pregătesc pentru ceea ce va urma. Iar noi venim cu un pic de culoare peste albul acesta nelumesc. Mulțumesc pentru cuvintele inspirate și pentru apreciere! | |
| = Elena Papadopol | Ionut Caragea [03.Jul.23 23:41] |
| Mulțumesc frumos pentru comentariul dv.!Sunt Onorat! | |