| = e toamnă | Maria Elena Chindea [14.Jun.23 02:37] |
| și e rodul sorții, ce-ai semănat acum se-ntoarce în pământ și-n ceruri, să nu-nsetezi de-apururi și foame să nu crească-n tine nicicând și în niciunde glie! Mie mi-a plăcut! | |
| + Tragismul liric estival-autumnal | Dragoș Vișan [14.Jun.23 08:13] |
| Un ritm deosebit. Imagini dureroase, toamna fiind acoperământ pentru cei disperați. E vorba de o ducere a zilelor în luciditate. Femeia e adusă unor bărbați ca semn de izbăvire. Pot fi și oameni singuri, prin case, aproape abandonați. Totuși eul liric observă în luna cireșar aceste realități ce ar putea fi viitoare, folosind antiteza: "Doar toamna mi-e patrie de-acum/ Și mie. Văd copacii că-s bucuroși de poame,/ Văd pasările-n cuiburi sau către sud zburând". E vorba despre o contemplare elegiacă a întregului sezon estival. Meditație neomodernistă superbă. Poemul descriptiv cu elemente de adevărat poem filosofic. Apogeul tragicului este atins în a doua jumătate: "Văd zile amputate și prunci pe care mame/ I-adăpostesc, Văd toamna și-n mine semăn vânt". Viziunea cerului ce zăvorește în el moarte, sânge în viitorul apropiat, către toamnă este înfiorătoare. Premoniție sumbră ce ar putea veni dintr-un oniric propriu-zis. "Zile cu lanțuri și urât" — asta ne așteaptă. Acum huzurim. Mâine pătimim. Așadar, să ne delectăm, dar să și învățăm să ne doară aprig acest text. | |
| + Toamna vieții... | enea gela [14.Jun.23 09:16] |
| atât de emoționant descrisă! Nota de melancolie, imaginile care amintesc întrucâtva de sonetele lui Voiculescu, „în traducere imaginară”, armonia versurilor, toate acestea fac din acest text un model de sonet, și ca discurs, și ca mesaj. „Nici aurul, nici gândul, nici faima nu e haină Pentru acele zile cu lanțuri și urât...”, secvența care concentrează ideile poetice. Stea! | |
| + Nici aurul, nici gândul, nici faima nu e haină | Maria Mitea [14.Jun.23 17:52] |
| Cristian, în acest Sonet cu adevărat e toamnă ! Felicitări! | |
| = Multumesc | Cristian Vasiliu [14.Jun.23 19:08] |
| Multumesc pentru lectura si comentarii... | |
| = „Văd toamna și-n mine semăn vânt” | Alexandru Mărchidan [14.Jun.23 20:24] |
| Frumos sonet! Cu răsuciri dinspre interior spre exterior, apoi spre ceresc. Un „vârtej” poetic reușit! | |
| = Toamnă supărătoare | Dan Neicuțescu [19.Jun.23 14:27] |
| Da da, o toamnă monotonă și obositoare, sumbră, cu zile amputate, un echilibru între viață și moarte, o fugă din toamna care pe nimeni nu iartă, nici aur, nici gând, nici faimă, alergând spre iarna al carei poem îl aștept. Da, aici e tot ceea ce nu ne place toamna. Reală toamnă supărătoare în versurile tale! Mi-a placut supărarea ta! | |