| + superb | Stanica Ilie Viorel [11.Jun.23 07:47] |
| “tata era gay” nu are nici o legătură cu iubirea de pământ, iar iubirea de pământ nu poate fi asemănată cu sexualitatea, ar trebui eliminată “erau amanți” suficient și sugestiv ai reușit un superb poem inspirată de o întrebare (aiuristică aș spune, nu doar prin enunț, dar și prin faptul că se repetă, obsesiv) să îți te descrii ca identitate, ba mai mult păstrând misterul: visătoarei i-ai răspuns ambiguu. ceva de genul: na-ți-o frântă că ți-am dres-o! cu speranța că vei elimina partea cu gay (chiar nu-i văd sensul, mult peste rost, un explicit care ciobește iubirea dintre om și pământ; și femeile iubesc pământul, îl pot avea drept amant, cine a decretat că pământul e bărbat, ci nu femeie? pământul este brazda, brazda e pământul) recomand poemul chiar mai mult, afirm că este unul dintre cele mai reușite poeme pe care le-am aflat pe aici de colecție! | |
| = Părere | George Pașa [11.Jun.23 08:46] |
| Mă gândeam să fac și eu aceleași observații, dar mi-a luat-o Domnul Stănică înainte. Adică aș elimina structura următoare: „tata se iubea cu pământul, erau amanți, da, tata era gay, și mama știa, dar se mândrea cu el”. Argumentul ar fi următorul: de fapt pământul este o ea, Geea, mama-pământ pe care bărbatul o fertilizează. Dincolo de toate acestea, voiam să spun (și spun) că textul este un poem al identificării, cu o nuanță ironică la adresa rătăcirilor acestui veac. Ideea aceea de a folosi virgulele, fără o pauză mai lungă pentru punct mi se pare bună, mai ales că ele sunt cam la locul lor, exceptând în titlu, unde nu dă bine între subiect și predicat. Adică nu trebuia nicio virgulă după cuvântul „ea”. Sigur, mă gândesc și la aceea că atunci când vorbești de ea, dă cu virgulă. dar nici așa nu merge (gramatica e gramatică!). Mai sunt câteva erori de redactare: lipsa diacriticelor („desavarsirea”, în versul 8), erori gramaticale („apa aceia”, corect: „aceea”). Vezi cum faci să eviți cacofonia din finalul textului! Până la urmă, cumva din joacă, ți-a ieșit un text bun. | |
| = despre | Ștefan Petrea [11.Jun.23 10:14] |
| Da, şi mie mi se textul acesta unul dintre cele mai reuşite de pe site... Felicitări, Maria! | |
| = Alte observații | George Pașa [11.Jun.23 18:13] |
| Ar mai fi de corectat: „dinpotrivă” (corect, „dimpotrivă”), „înnota” (corect, „înota”). În finalul textului, iar sună aiurea. Ai putea spune: „așa cum sunt mama și tata” sau „așa cum e și mama, și tata”, iar în versul final, „cum altfel, când și tata e o mamă”. Nu recomand texte, că nu-s editor, dar pot să ajut și eu la scrierea corectă. | |
| = Și încă... | George Pașa [11.Jun.23 18:19] |
| Ar mai fi în primul vers virgula aceea după cuvântul zic. Nu e corect așa, mai bine pui două puncte. La fel după „din nou”, în versul 5. Știu că ai vrut să sugerezi ceva utilizând forma „bărbat,-ă”, „femei,-e”, dar nu e bine așa. Poate mai sunt și altele. | |
| = Scuzele mele! | George Pașa [11.Jun.23 18:24] |
| M-ai molipsit cu dezacordurile, așa că am făcut și eu unul. Sugestia aceea de a modifica penultimul vers rămâne doar în prima variantă. În cealaltă, ar trebui tot forma „sunt” în loc de „este”. | |
| = Pașa, | Maria Mitea [11.Jun.23 18:35] |
| da schimb, mă tot uitam acuma, patru ochi văd mai bine :) | |
| = Uh, | Maria Mitea [11.Jun.23 18:57] |
| m-am înecat la corecția de la final, dar se pare că e mai bine acuma , desigur cu suportul Domnului Profesor; :) Mulțumesc mult Pașa, Ilie, la fel Mari Mulțumiri pentru apreciere, obs. recom. Ștefan, Mulțumesc de trecere și cuv. de bine! nu am intenționat să dau o replică, doar s-a întîmplat să vină acest poem așa cum l-aț citit prima dată, ca o hipnoză, :) când am scris ”tata e gay” m-am gântid la ce e scris acuma la sf. poemului, ”cum altfel, când și tata e o mamă” , aceast vers mă duce departe departe înapoi în copilărie când noi petreceam mai tot timpul cu mama, și o vedeam pe mama cea mai mamă, dar în realitaea realității de fapt tata era mai mamă, îngrigea apământul, roada, o strângea, aducea făina pe masă ... și nu doar la noi în casă, în toată țara ... | |
| = Părere... | Iulia Elize [12.Jun.23 07:28] |
| Maria, interesantă poezie, am citit cu interes, nu pot să zic de fapt ce pot spune despre tine, dar ești o figură originală, mă gîndesc că s-a înțeles Toma care-i Ana, adică eu, dar și tu, în piept de Ana. (Sper că nu ai sânoci, căci te trage Leo de cozi.) Spor Maria. | |
| + Frumos patern-matern autoportret prin monolog liric excepțional | Dragoș Vișan [12.Jun.23 08:22] |
| "Cum altfel, când și tata e o mamă", se zice memorabil în final. Când erau copiii mei mai mici mă oferam să-i ajut, când nu putea soția mea: "Eu sunt Mami Doi!" Un text fascinant în care tatăl atașat de pământul-apă "drăcoaică", având piept de strămoș, robustețe, curaj, hărnicie intră în constituția fizică și spirituală a urmașilor săi, în special devine și fiică-sa care împărțea o bomboană cu surorile, frații. Mama este o altă figură legendară, contemplându-și bărbatul. Frumos! | |
| + Părere... | Iulia Elize [12.Jun.23 08:27] |
| Maria, Dragoș are dreptate. Trebuia să insist și eu mai mult, dar textul vorbește de la sine, mult, sunt de acord, mulțumesc pentru dedicație, este mai subiectiv, dar având în vedere gestul tău inimos. Las și eu stea! Mulțumesc mult!!!! Cu prietenie. | |
| = În plus, data viitoare... Prin poezii.... | Iulia Elize [12.Jun.23 08:28] |
| Trebuia să fii mai concretă și precisă. Fără echivoc. | |
| = „iar tata mânca pământul ca untul pe pâine” | Maria Elena Chindea [13.Jun.23 16:14] |
| când am citit versul acesta, am văzut imediat o secvență dintr-un film al lui Anthony Quinn, în care el cu una din soțiile lui, o puștoaică, se apleacă, ia o mână de pământ, și-i dă să mănânce soției, să vadă ce dulce și hrănitor este! Gesturile lui de sacerdot mă așteptam să impresioneze un public matur și cult, care înțelege simbolurile - dar eram într-o sală de cinema la matineu, printre puști de cel mult 12-13 ani, chiulangii golănași care intraseră doar să se hlizească și să mănânce pufuleți! Priveam stupefiată cum în sală se lăsase o liniște de catedrală, copiii aceia priveau hipnotizați ecranul și marele preot își desăvârșea ritualul de inițiere în marile taine ale universului. Cam ăsta e impactul pe care îl are un moment de adevărată revelație asupra noastră, golănașii care chiulim la lecțiile vieții pentru o leacă de hăhăială! Alt univers - altă perspectivă asupra noastră înșine! Frâng genunchi de recunoștință! | |
| = Scumpii mei, | Maria Mitea [14.Jun.23 17:58] |
| Mulțumesc de inspirație, trecere și appreciere! Din tot ce-am scris, poemul de față îmi e ceal mai drag. :) Și așa să rămânem deschiși la suflet, doar așa găsim spațiu pentru insistențe și inspirație. Maria îmi aduc aminte filmul, da ceva memorabil ... :) | |
| = Bravo! | Sorin Stoica [27.Jun.23 18:31] |
| Felicitări, dragă Maria! Ai scris din suflet sau mi se pare mie? Se simte emoție în fiecare vers al tău... | |
| = Sorin, | Maria Mitea [30.Jul.23 14:52] |
| am scris din suflet, :) Mulțumesc de trecere! | |