| = m-a atins invocația ta | Maria Elena Chindea [10.Jun.23 19:52] |
| „ meditație albă/ sa nu mă lași, din mâini, să îmbătrânesc...” Cu siguranță frumoși cât să rodiți în câmpiile lumii frumosul din voi ca o minune, fie el spic, cartof, poezie sau pur și simplu o locuire-n iubire! Mi-a plăcut și-a rodit în mine frumos poezia ta Iulia! | |
| = Pentru Maria Elena Chindea, cu aprecieri... | Iulia Elize [10.Jun.23 20:37] |
| Maria, ești de o generozitate fără margini. Chiar așteptam un însemn, cine ar fi vrut, pentru că erau dinspre un concurs literar, aveam nevoie de cel puțin câteva opinii, pentru ele... Cele 3... Mulțumesc mult și te mai aștept. Tu mereu ești foarte generoasă și alăturea! | |
| + Un poem aproape genial | Dragoș Vișan [12.Jun.23 08:36] |
Strofele a doua și a patra sunt incredibil de bine scrise. Începând cu imaginea "degetului mic" ținându-se de "palmă". | |
| = Mică observație | Dragoș Vișan [12.Jun.23 08:38] |
| Uau, niște ziceri în versuri albe chiar de pomină. "Repezit" e "azi omul care recompune cu mâna gutuia" — aici doar se pot aduce unele corectării. "Repezit" e formă de reproș, folosită mai mult la vocativ. | |
| = Răspuns... | Iulia Elize [12.Jun.23 08:50] |
| O ține în mână și o simte, o pipăie, cum e: o recompune, cu degetele. Mersi de atenție și de steluța... Vișană. Țin la ea. | |
| = Și... | Iulia Elize [12.Jun.23 08:52] |
| Repezit... O ia la goană înspre gutuie... (nu știu ce face! e comic! :) Dar nu mai glumesc pe seama poeziei, căci mi-e dragă-drăguță. | |
| = ... | Dragoș Vișan [12.Jun.23 09:35] |
| Dacă nu-i vocativ, atunci adjectivul provenit din participiu trecut "repezit" are sensul luat de la diateza pasivă: că a fost Repezit de cineva. Certat, grăbit de cineva, luat din scurt. | |