| = Aceeași teamă | Florina Daniela Florea [04.May.23 15:45] |
| Și eu. Și azi, chiar dacă între timp sunt sute de mii de km la activ, mi-e încă frică. O mângâi uneori, ușor, chiar și acum, când urc la volan, să o îmbunez. Cu zâmbet, | |
| = Florina | Victor Țarină [04.May.23 19:47] |
| Multumesc pentru zambet. Bucuros ca ai rezonat si ca nu e un sentiment unic temerea mea | |
| + teama- | Ottilia Ardeleanu [04.May.23 19:59] |
| monstru, un registru sensibil, și cât de temător transpus în această formă de redare a trării personale! pentru mine, o formă de a recunoaște poezia! | |
| = multumesc, Ottilia | Victor Țarină [05.May.23 14:56] |
| Multumesc Ottilia pentru stea si sustinere. Vad ca esti foarte prolifica. Si mie imi face placere sa te citesc | |
| + Excelent | Liviu-Ioan Muresan [05.May.23 15:44] |
| cum știi să expui o banalitate în poezie. Am avut și eu mașini vechi, de începător, dar nu am reușit să le privesc poetic. Tu reușești să calmezi enervarea, nenorocul să fie transpus în cuvinte fine, emoționale dar temperate. Și asta remarc. | |
| + De fapt... | Emilian Lican [05.May.23 17:26] |
| O mașină... :) | |
| + Na, boacănă! | Dragoș Vișan [06.May.23 08:41] |
| Citind primele două strofe, mi-am dat seama de la "scânteia" (scânteiá) că-i vorba despre propria mașină a eului contemplativ. Nu m-am înșelat: citind mai departe, a aparut acel "monstru" metalizat. Fain poem. Dacia a ajuns în decor, fără o "prietenă" din Cugir. La service. În adolescență. | |
| = Multumesc LIM,Emilian,Dragos | Victor Țarină [06.May.23 10:47] |
| Multumesc pt stelute. Pt mine e semn ca ma primiti in familie. E un stimulent sa devin mai activ.Si eu va citesc. | |