| + Sublim | Zavalic Antonia-Luiza [02.May.23 17:44] |
| Cred că așa arată răsăritul într-un poem, explodând de prea multă lumină. Cu frumusețea lecturii, Antonia | |
| + Spre categoria estetică a sublimului, dinspre ipotetic | Dragoș Vișan [02.May.23 18:39] |
| Poezia este un zbor către zări exterioare și interioare, după cum aflăm din prima strofă. Este și tăcere atunci când se cuvine trăire. Ultima strofă. Între acestea două, perfecte, o strofă de mijloc despre iubire și rugăciune, personificate, care nu ar trebui să audă de moarte. De ar iubi la infinit, omul s-ar și ruga la infinit. | |
| = frâng | Maria Elena Chindea [03.May.23 13:19] |
| genunchi de rugă și trec dincolo de înecul cuvintelor, în increat! Matricea duhului ce ne dă substanță! Grație! | |
| = Zavalic Antonia-Luiza, | Nuta Craciun [03.May.23 14:17] |
| Mai mult ”sublim” poartă în el un suflet, care primește atât de frumos lumina unui poem. Mulțumesc frumos! | |
| = Dragoș Vișan, | Nuta Craciun [03.May.23 14:26] |
| Foarte frumos comentariul, multă bucurie se simte când cineva îți înțelege și îți tălmăcește atât de frumos cuvintele. Recunoscătoare! E important ce a vrut să spună poetul, adică e important pentru el dar când mesajul ajunge atât de frumos la un cititor, de-abia atunci simți că el, cuvântul, îți dă o indentitate anume și poți și tu să te bucuri. | |
| = Maria Elena Chindea, | Nuta Craciun [03.May.23 14:31] |
| Când putem muta ruga din suflet în cuvinte, atunci în sufletul nostru se întâmplă cu adevărat, o pace! A ajuns la tine și mă bucur! Mulțumesc de prezența și sensibilitatea ta! | |