| = de ce? | Stanica Ilie Viorel [25.Apr.23 16:03] |
| să înțeleg că ai citit cartea și că e varză*? sau am înțeles greșit? * autorul este citit din curiozitate? | |
| = Doamne ferește! | BogdanGeana [25.Apr.23 16:09] |
| Este una dintre cele mai bune cărți citite, Nu te lăsa păcălit dacă fiecare frază de-a mea nu este însoțită de un: PERFECT! Iată atunci, pe față: Respectând cu osârdie tivul de piele al istoriei, Mircea Cărtărescu lucrează cu o precizie de taxidermist la fiecare structură, de la cele microscopice până la cele definitorii, pentru care spațiile sale, fie ele Valahia, Arhipelagul grec, Etiopia sau Iudeea din vremea împăratului Solomon să fie suficient de veridice și de ademenitoare. Pentru că despre atracție este vorba, despre o lege a atracției, alta decât cea recent rezumată de alt Rege, de Gheorghe Hagi: „trebuie să atragi lucrurile. Dacă nu știi să le atragi, ele nu vin.” Despre o lege a atracției pe care Cărtărescu, cu mare modestie consideră că nu o stăpânește încă, însă al cărei efect va putea fi dovedit la marea judecată din 2041. Ai înțeles foarte greșit! E invers. | |
| + Foarte bună recenziae Cartonaș roș pentru marea haimana nobeliană | Dragoș Vișan [25.Apr.23 16:25] |
| Și eu, păcătosul mirean, pregătisem deja sută (de ml.). Să i-o torn în cap aiureauctorului. Sau să i-o dau altfel, căci oricum nu-i pasă de mult lingușitul Cetitor. Curat "manual de... subdezvoltate personală, curat roman istoric tragicomic de-un kitsch impardonabil. Și nu-i doar prin librării, ci și prin inmedio, pe rafturi de ziare. Cum a fost și "de ce iubim femeile". | |
| = Bogdan | Ionuț Georgescu [26.Apr.23 13:02] |
| Nu crezi că are ceva din "Sfârșitul de mileniu" al lui Radu Tudoran, o altă epopee pe nemeritat uitată? Nu am terminat-o de citit, am doar 70 de pagini la activ, nu îi simt încă gustul... | |
| = Ionuț | BogdanGeana [26.Apr.23 14:49] |
| în ciuda detaliului că avem fire paralele este unitară prin stil și prin estetism, sau prin poezie, până la urmă, pentru că mie mi se pare că e un imens poem, ceea ce la Radu Tudoran nu am simțit. Umorul metaliterar este iarăși un specific al lui Mircea Cărtărescu, care, dublat de fenomene sau guri de aerisire SF distinge Theodoros de tot ce s-a mai scris vreodată la noi. Este cea mai clasică și totodată cea mai modernă scriitură de atare dimensiuni, care, o să râzi, dincolo de antecedentul Levantul fusese trasat încă de la Enciclopedia zmeilor. Din păcate, să știi că ”Sfârșitul de mileniu” al lui Tudoran va rămâne uitat, cel puțin dintr-un pragmatism primitiv și românesc. Scriitor minor, Tudoran nu poate rămâne decât cu ”Toate pânzele sus”, deși...Ca să nu mai zic că multă vreme de acum încolo, până aproape de 2041 o să tot vorbim de ”Theodoros”. E profeția mea. E și un exemplu pe care tocmai l-am dat zilele trecute, când veni vorba de Greta van Fleet. Niciodată, niciodată, cel puțin pentru că am avut și încă mai avem, Deep Purple. | |
| = Mulțumire | Nincu Mircea [27.Apr.23 01:19] |
| Am citit provocatoarea recenzie. Îmi place nespus de mult prologul: „Miriade de ochi, de vii și de morți, de fiare și îngeri, erau ațintiți spre degetul ce dădea filele, spre zâmbetul gurii și spre-ncruntarea sprâncenelor marelui Cetitor, căci știam acum cu toții că Judecata nu va pune în taler omul, cu păcatele și luminele sale, ci cartea, scrisă de noi, cu osârdie, vreme de jumătate de veac. Iar dacă ea va fi primită în ceruri, va fi apoi primită și pe pământ”. Am să o cumpăr și, după ce o voi citi, am să revin. | |
| = părere | Claudiu Tosa [27.Apr.23 19:55] |
| Eram gata să comentez pe text dar citind offtopicurile a dispărut toată inspirația și dorința de a mă implica în discuție. Florin Rădulescu o înjură pe Iulia Elize de morți. Potrivit legii, atacurile la persoană, jignirile, injuriile ș.a.m.d atrag răspunderea penală pentru cel care le proferează în spațiul public. Fiind pe o platformă online, publică, există și o răspundere a siteului care găzduiește asemenea specimene și care încă au texte aprobate și pot comenta. Dacă aș fi în locul Iuliei i-aș face o plângere ipochimenului. poezie.ro poate face același lucru pentru că agresiunea se petrece aici. E groaznic că individului încă i se mai permite să scrie aici. | |
| = Eu am spus asta | BogdanGeana [27.Apr.23 20:01] |
| si s-a considerat ca in baza "talentului lui putem trece cu vederea. Nu vrei sa stii cate comentarii ii refuz zilnic... | |
| = Nu pricep, bre! | Sorin Stoica [01.May.23 20:13] |
| Am citit și recitit. N-am înțeles dacă ești pro sau contra. Poate asta ai vrut! | |
| = M-am prins: "mai neserioasă" = mai amuzantă. E sensul conotativ! | Dragoș Vișan [01.May.23 21:34] |
| Bogdan Geană: "Căci carte mai neserioasă ca asta nici că nu cetii vreodată, iertate fie-mi spusele". Prin "iertate fie-mi spusele", autorul recenziei vrea să spună... viceversa! Că e carte foarte serioasă, cu certitudine. Însă se poate înțelege și că "Theodoros" ar fi cea "mai neserioasă" carte ce se poate citi în viață, iar noi să-i iertăm această îndrăzneală lui Bogdan Geană de a lua atitudine, urmând să motiveze în continuare de ce crede acest lucru. | |
| = N-am nicio vină. Am dat stea din alte considerente. | Dragoș Vișan [01.May.23 21:42] |
| Dacă citim toată fraza, cu accentuarea ideii "să râzi", realizăm faptul că "mai neserioasă" are un sens conotativ. De... "cea mai amuzantă". | |
| = Am fost derutat citind recenzia. Până în această seară. Acum mă amuz | Dragoș Vișan [01.May.23 21:46] |
| Nu era folosit sensul denotativ, propriu, de bază. Ci unul greu de depistat, după două-trei citiri ale recenziei, un sens conotativ. N-am nicio vină că atât eu, cât și domnul SIV, și, iată, acum domnul Sorin Stoica am crezut că aici ar fi o recenzie literară de criticare dură a romanului "Theodoros" de Mircea Cărtărescu. | |
| + Un articol bun; spune atât cât trebuie | George Pașa [07.Jun.23 19:20] |
| Sigur, oricare cronică de carte nu poate cuprinde întreaga bogăție de sensuri a unei cărți și toată arhitectura formală a acesteia, doar, eventual, să realizeze o sinteză a acesteia, dintr-una sau mai multe perspective. Îmi place ideea de a începe tocmai cu finalul cărții, din care, de fapt, se pot desluși mai multe nelămuriri rămase din alte pasaje ale cărții. Spre exemplu, pe mine m-a intrigat, la început, ideea aceasta de a nara la persoana a II-a, din perspectiva unor martori celești, aotoateștiutori, pentru ca, spre final să văd că era vorba de șapte îngeri al Domnului, numiți chiar „atoateștiutorii”. Oricum, o asemenea perspectivă narativă e rar întâlnită, dacă nu unică la o asemenea alcătuire epopeică în proză. Sunt în acord cu autorul în ceea ce privește viziunea caleidoscopică și telescopică. De asemenea, cu interpretarea titlului, chiar dacă eroul principal este, într-o anume măsură, un antierou. Până la urmă, el își ratează toate „visele” sale: e mărire, de „libov”, de mântuire. Citind cartea, îmi veneau în minte o serie de gânduri, dar, cum nu am nebunia de a mă identifica „Marelui Cititor”, cum Theodoros are trufia luciferică de a se substitui Creatorului, devenind singurul împărat care lipsea din basme, Împăratul Albastru, mă voi opri aici, spunând că, din punctul meu de vedere, nu e nicidecum o carte plictistioare, dimpotrivă. Dacă e ceva ce nu mi-a plăcut, este inserarea unor personaje palide, cum ar fi, spre exemplu, Yohannis. | |
| = Arhangheli | George Pașa [07.Jun.23 20:34] |
| Scuzele mele, i-am degradat pe cei șapte Arhangheli! Ma sunt câteva erori de redactare, dar se înțelege ceea ce am vrut să spun. | |