| = acolo-s toate, acolo-n tine | Stanica Ilie Viorel [23.Apr.23 12:33] |
| acest text pare să închidă un ciclu ritualic al suferințelor dăruite de dragoste. (da, dăruite) locul în care punem deoparte, cuviincios, trupurile, l-ai metamorfozat într-un cimitir al iubirilor pe care le îngropăm, dar nu le uităm. le plângem, dar nu suferim. discreția omului care știe să respecte trecutul ducându-l cu el, în cimitirul iubirilor sale. aș sintetiza : ești tot ce-am iubit, ce-am păstrat în mine, pe care le îngrop acum în tine. Îmi place această latură sensibil- iconică. | |
| + cu drag primesc să ofer | Stanica Ilie Viorel [23.Apr.23 13:12] |
| îmi propusesem să nu mai ofer steluțe la consacrați deja am oferit una Iuliei, deci promisiunea este nerespectată ofer stea pentru a scoate în evidență textul, care te propune puțin altfel pentru necunoscători de Leo | |
| = Ilie | Leonard Ancuta [23.Apr.23 20:18] |
| apreciez ca nu te-ai tinut de cuvant, pana la urma, da, textele mele merita citite! | |
| + cimitirul iubirilor mele pierdute, | Maria Mitea [23.Apr.23 21:01] |
| Leonard, trasmiți ceva inedit aici, inedit ca stare, emiție, dar și ca concept: în final, cimitirul poate fi și un frigider, adică nici o dragostea nu se pierde de fapt, doar se păstrează la rece, intră la păstrat ca ghinda aia din ice age :) | |
| = Maria, multumesc | Leonard Ancuta [25.Apr.23 19:58] |
| pentru insemnarea ta luminoasă, cred ca ultimele poeme mi-au reusit cat de cat, ma bucur ca sunt oameni care le-au vazut! Un gand bun! | |