| + Poem descriptiv magic | Irinel Georgescu [06.Apr.23 12:29] |
| Misterele unei existențe capătă în acest poem un glas melodios, liniștitor, coerență prin imagini surprinzătoare: "atingerea s-ar săvârși cu ferestrele deschise", îți desenez dragostea ca dintr-un pom copt", "umbrele se întorc înapoi în oameni | și nimeni nu se îndură să le mai privească o dată măcar". Finalul ne face să ne gândim că atmosfera e nocturnă. | |
| = Magic | Zavalic Antonia-Luiza [06.Apr.23 20:25] |
| Domnule Georgescu, Vă mulțumesc pentru semnul luminos. Ați intuit perfect atmosfera poemului. 98% dintre poeme le-am scris la ceas nocturn, abia atunci găsesc puțin răgaz, un timp perfect pentru sădirea cuvintelor, până dimineața ele răsar ca mai apoi să rodească în chip tainic. Cu necântărită gratitudine, Antonia | |
| = Foarte modern | BogdanGeana [06.Apr.23 20:46] |
| iar modernitatea asta izvoraste simplu, cu o anumita naturalete care iti pica manusa. Pe fondul asta, in acest ecosistem, dintr-o data esti ca pestele in apa si nu ai decat sa spui cum vrei tu povestea, fara nicio suparare ca intalnim deopotriva sarutul sublim, dar si multiverse, viata este o insula locuita si boala incurabila. La cata metafora se naste in pauza logica dintre tropi, finalul cu ploaia sinistra ma trezeste din reverie si multumire. Personal as fi ales ceva mai putin flagrant decat sinistru. Dar e per total frumoasa rau. Rosia in 5. Felicitari. | |
| = Multiverse | Zavalic Antonia-Luiza [07.Apr.23 01:17] |
| Bogdan, Mulțumesc mult de tot, chiar nu mă așteptam la red star, it made my day. Apreciez interpretarea ta, o disecție minuțioasă întru anatomia cuvintelor. Nici mie nu-mi place cuvântul “sinistru”, dar l-am ales întocmai ca finalul să fie abrupt, ca o trezire bruscă din somnul REM. P.S. Chiar așa ploua (infernal) când am scris poemul, undeva la ora 1 a.m. Am postat textul (pe jumătate adormită) și apoi am intrat în lumea lui. | |
| + Antonia-Luiza, | Maria Mitea [07.Apr.23 12:53] |
| ai aici un ”medium” care taie ca un cuțit până la os: ” nu mai știu dacă viața mea este o insulă locuită sau un simptom pentru o boală incurabilă” , ”în vis sunt mai vie ca atunci când mă trezesc și umblu printre oameni” cu adevârat nu mai știm nici noi, ce e viața ? dacâ te uiți în DSM american tot ce n-au înțeles ei despre suflet (pentru că l-au abandonat încă din burta mamei, iar un Suflet abandonat nu dispare pur și simlu, dinpotrivă Renaște, vine la suprafață prin diferite symptome: depresie, obesii, ... adicții, pierderea sensului de a trăi o viață plină de sens ... doar așa ne mai poate atrage atenția să știm că există în noi și că prin menirea sa este partea din noi care integrează ființa într-un tot întreg, este rădăcina ... ) toate simptomele sufletului au ajuns ”desorders” sau ” boli psihiatrice” Aduc lumină pentru acest moment profund avut în mez de noapte! | |
| = Noctis | Zavalic Antonia-Luiza [08.Apr.23 03:16] |
| Maria, mulțumesc nespus pentru cuvintele înstelate. Foarte interesantă abordarea ta, o împărtășesc. Cu gratitudine, Antonia | |
| = recitit cu placere | Mondea Adrian [09.Apr.23 14:49] |
| Concepte, imagini, contraste, teme universale, dragoste – stimuli pentru emoţii, atingeri cu ferestrele larg deschise. Sugestiv, vine o zi când te ridici dincolo de cuvinte, când îţi poţi menţine respiraţia între vis şi trezire, între metafore şi simboluri, între graniţe şi renaştere. Şi totul se învârte în cerc – aceleași contraste, aceleaşi idei ridicate încet la puterea de a trasa adevărate vibrații, puncte rotitoare printre multiverse, constelații | |